Tara din sufrageria mea

Ar fi ideal dacă ai reuşi să enervezi oamenii, asta ar însemna că i-ar interesa ce li se intamplă. Problema nu e lipsa algoritmilor, e constientizarea hibrizilor de creier-maţe care formează majoritatea populaţiei. A indivizilor care prind rădăcini în faţa unor televizoare spălăcite din care curg preacinstitele lături ale zilei pe care ei nu au ştiinţă şi conştiinţă să le sorteze de ceea ce înseamnă şi informaţie utilă. Aud, spre exemplu oameni care l-ar vota pe Antonescu pentru că e mai al dracului decât alţii sau pe Ponta pentru că n-are faţă de hoţ. Aberaţiile socio-demografice când apar ca simple derapaje izolate nu sunt decât chestii amuzante şi aproape simpatice, dar în momentul când eu, ca individ aflat undeva în preajma pragului minim de informare pentru a face o alegere în cunoştinţă de cauză în momentul de orgasm electoral trebuie să înclin balanţa alegerilor către un curs politic firesc, mă trezesc în gâlceavă cu gloata aceasta diformă şi influenţabilă până la limita grotescului şi aleg să nu mai aleg. Aleg să mă adaptez la mediul care işi manifestă furios schimbările de măşti din jurul meu, aleg să nu mai pot identifica persoane îndărătul unor nume publice şi aleg să îmi fac propria mea ţară în sufrageria din care tocmai a dispărut televizorul ca să fac loc unui alt raft de cărţi. Aleg să nu mă mai tem de micuţii monştri pe care îi auzi pe lângă tine pe stradă cum zic (de la înălţimea celor 5 - 6 anişori pe care îi au) că i-ar da la buci vreunei cadâne de pe la TV. Aleg să mă uit la mica şi nesemnificativa mea family of three and a dog cum se zbat din răsputeri să scotocească după motive serioase de a zâmbi sau de a trage câte un hohot de râs îndărătul uşii care îi ţine departe de lumea asta pe care, cred eu, o luăm prea mult în serios.

Reacţii:

hit me with the feedback

Stiu ca n-aveti timp, dar e foarte important pentru mine. (Stiu ca treaba asta suna ca un fel de oracol din ala de faceam noi prin liceu, dar alta solutie nu gasesc deocamdata)

Am o rugaminte scurta si, sper, interesanta. Prietenii sunt in general ceilalti membri ai societatii in ale caror opinii ai mare incredere si ale caror reactii la atitudinile si actiunile tale iti dau un raspuns care te ajuta sa iti mentii echilibrul interior si pe cel social.
In principiu facem chestia asta la fiecare contact pe care il avem cu prietenii si nu mai constientizam faptul ca o facem pana cand prietenii nu mai apar in situatii cotidiene, iar cand in situatii cotidiene nu mai apar reperele risti sa iti alterezi comportamentul mai mult decat ti-ai dori si sa te indepartezi definitiv de cei dragi.

Prin urmare, va rog sa nu luati chestia asta ca o gluma si sa-mi scrieti drept comentariu la articolu de fata, cate o chestie nasoala despre mine, un repros, o chestie pe care credeti ca as fi putut s-o fac mai bine si n-am putut s-o fac. Lucrurile pozitive le punem intr-o alta postare, acum ma intereseaza doar partea negativa.

Puteti sa nu semnati comentariile, exista optiunea de postare ca anonim.

Reacţii:

o sa fiu tatiiic!!!

In ianuarie o sa avem aterizarea unui baietel pe care o sa-l cheme Petru Damian !!!!

Reacţii:

M-am hotărât

să ajung în Thailanda sau Malaezia. E visul meu de când eram ştrumf. E şi o poveste aici. Când eram drăcuşor tata avea în grijă biblioteca şcolii şi acasă la mine ajungeau toate cărţile noi într-un pachetoi greu, plin cu cărţi aranjate perfect de vreo cocoană care inventase jocul de tetris fără să-şi dea seama. Un pachet legat burduf cu o sfoară din cânepă groasă în care găseai cărţi proaspete ca pâinea. Era tradiţie să îl desfac eu (tradiţie instituită de scandalul pe care îl făceam dacă îndrăznea careva să umble cu el prea mult, ca să nu mai pomenesc de desfăcut). Cele mai aşteptate cărţi erau cele din colecţia Jules Verne pe care le citeam pe nerăsuflate. O mare descoperire a fost şi Călătoria lui Nils Holgersson (la care a trebuit sa trag şi aer de vreo două ori pentru că era groasă cât o biblie). Cărţile ştiinţifice, desigur, ajungeau cel mai repede la locul lor de drept, adecă pe rafturile bibliotecii de la şcoală pentru că, la cinci minute după ce desfăceam pachetul i le prezentam într-un teanc posac "lu tăticu" să şi le ia că mă încurcă.
Într-o bună ziulică m-am trezit cu un pachet care avea numai bălării de cărţi. Majoritatea ştiinţifice. Mai era şi iarnă, vacanţă. Se anunţase şi un viscol drăcos. Căcătăria dracului. Tata nici să n-audă să iasă din casă şi să le cărăbănească la bibliotecă. Îmi venea să le dau foc. Oriunde le puneam me împiedecam de ele. După vreo două zile de ocolişuri, m-am hotărât să le răsfoiesc. Bla, bla, bla, cacamacacaaaaa. Până am dat de una cu un ditai titlu pe două rânduri despre fauna şi flora Amazonului. Să mă ia dracu dacă n-a fost cea mai hipnotizantă carte pe care am citit-o. Aproape o învăţasem pe de rost (dacă vreţi să lipiţi pederostul treaba voastră), chiar şi acum ţin minte câte o frază întreagă despre anaconda, despre orhidee, ziceai că-ţi povesteşte plimbări prin rai. O caut de mulţi ani, dar a dispărut de parcă nici n-ar fi existat. Oricât de mult îmi plăcea cartea, plod nesuferit fiind eu la ora aia, nu suportam deloc titlul ală imens şi îl ignoram sistemetic. De autor nu m-am sinchisit nici măcar atât, deja era prea mult scris pe coperta aia.
Jungla aia era atât de viu descrisă, parcă puteai mirosi ploile musonului, frunzele cărnoase ale plantelor... Ptiu, că iar mă apucă damblaua şi se trezeşte nevastă-mea cu câte un lămâi, sau un pui de arbore de cafea prin casă. Că tot veni vorba, pe lămâiul meu îl cheamă Costică, iar pe arborică de cafea îl cheamă Black Jim.
Din pricina acelei cărţi, când eram dihanie mică şi cititoristică, avem senzaţia că sunt plecat de mult, din căsuţa mea de la marginea junglei şi nu mai pot găsi drumul înapoi.
Uneori mă trezesc cu senzaţia aia şi acum. Dar mă tem că mâine şi senzaţia asta rară care mi-a mai rămas o să dispară.

Reacţii:

thought

Don't try to build a perfect home, there will be no room for friends.

Reacţii:

impresii la prima mana din lumea traducerilor

Am primit întru blagoslovita traducţiune un Ceferticat de Naştere. Nimic ieşit din comun până aici, dar ieşit din comuna unde s-a născut individul ceferticat prin acel docoment a fost următorul fapt: rubricile se succed după o logică foarte bună, însă niţel periculoasă. Întâi vine numele neamului din care are tragere omul, apoi prenumele carele asigurează deosobire dintre ceilalţi ocupanţi de lingură şi furculiţă din casă şi apoi vine sexul care are rolul de a aduce tihnă şi bucurie de-a lungul unei bune părţi din viaţa posesorului. Posesor e ăla care are. Soarta a fost crudă cu ist individ însă... La numele neamului şi familiei erea trecut un nume de neam oareşcare, la prenume venit-a cusurul cel breaz. Când s-o învrednicit amărâta de secretară a comunei să înscripţoineze prenumili omului s-o vădit că ereau doauă şi că nu aveau încăpere în rubrica dată de destin pentru prenume. Soluţia a fost găsită prompt şi fără ocolişuri. În dreptul sexului omului (la rubrica sexului adecă, nu fix în nădragi) s-a înscris VASILICĂ adecă buclucaşul prenume cu numărul doi. Prăpădit de râs mă aflu după o astfel de păţanie demnă de trecut în izvoadele aici de faţă.

Sămneturea,

Krklak scribus manglificus

Sănătoş să fim şi noi alături de voi, boierilor 

Reacţii:

Life from my window

Not a key maker, window maker is more appropriate for me. Framing life it's not an option, it's something you actually live.
It changes, that's the main thing about it. It changes and it changes you. There is no direction for your "go". The "go" and the "ing" when put together give you shitty moods. You need to just change. Ceaselessly, restlessly. Don't let your brain soak with the soft tissue of the waterlike life. Batter it, exhaust it. Fight along or against yourself, but do. Do. Fight. Expectation must not exist. Replace it with stalking, stalking the fair game of time. Every step you make, consider it a get out of jail free card.

Reacţii:

thought

it's easier to gift someone with a blame than to dedicate a victory, especially when that someone is not yourself

Reacţii:

Delta

Încep deja să îmi pregătesc răbdarea pescărească să intre în hibernare. Pescarii nu sunt nostalgici niciodată. Pescarii au în suflet fir întins. Pe după boscheţii de viaţă pestriţă, pe după desişurile realităţii cu gust de roşie prea coaptă, pe după zvonurile de politicieni care străbat şi dincolo de televizorul pe care îl ţin inchis. Am tot timpul o lansetă la apă. Cum dracu să n-ai. Când te-ai infectat cu aerul răcoros de sub sălcii când toată lumea avea ciolanele topite de căldură prin cutiuţele noastre de chibrituri din oraş. Când ai alunecat şi ai căzut cu peştele în mână în apa aia unde pescuieşti şi nici nu îndrăzneşti să te gândeşti să o tulburi cu năravul tău prostesc de răţoi ahtiat după îmbăiere. Pescuitul e o legătură cu fiinţa ancestrală din tine cum sunt eu Sadoveanu acum. Pescuitul e un poker cu Natura. E un joc în care n-ai cum să pierzi dacă îl joci onorabil. Câştigi mai mult decât amărâta aceea de fiinţă care se zbate la capătul firului smulsă din lumea ei. Înveţi cine eşti. Ori eşti un ins dispus să faci orice să-ţi atingi scopul. Ori eşti un laş care îşi umflă viaţa cu izbânzile dobândite asupra unei fiinţe altminteri lipsite de apărare şi de avantajele unui creier care gândeşte dincolo de îmbucătura de mâncare apărută din senin înaintea ochilor. Ori chiar eşti la fel de limitat ca şi peştele acela împins de lăcomie să îşi satisfacă o necesitate care îţi domină existenţa prin stringenţa ei iraţională.
mai am de lucru da nu mai am chef...

Reacţii:

doi lei pe un drum de ţară

Nu ţi-e dor să pleci. Pe un drum de ţară. Înecat în verdeaţă. Să porneşti cu un scop anume. Dinspre copilărie. Şi să ajungi tot în copilărie. Să întorci înainte de plecare ceasul de perete al bunicii cu cracii în sus. Să-i vină timpului sângele-n cap. Să zici că toţi copacii sunt ai tăi şi că i-ai închiriat lumii cu plata în mirări de doi lei. Să dobori doi plopi de pe malul gârlei şi să faci o plută care să descrie prin capul tău tot circuitul apei în natură până la mare şi înapoi. Să-ţi doreşti să doreşti ceva. Orice. Să izbeşti tare cu picioarele goale în praful adânc până la glezne şi să-ţi bagi picioarele în ploaia după care plâng toţi ca să aibă ce să-ţi pună în farfurie. Du-te pe drumul ăsta de ţară când vrei. Copacii sunt ai mei. Pe doi lei ai tăi. Peisajele nu sunt nimic dacă nu sunt ale tale. Nu-s frumoase. Când pleci într-o călătorie, treci prin copilăriile altor oameni. Cele mai frumoase călătorii sunt acelea când cineva drag te invită prin copilăria lui. Îi dai bucuros doi lei pe fiecare copac. Face să plăteşti şi iarba, dar nu fir cu fir, mai bine merge laolaltă. Aşa nu te încurci. Pe drumul ăsta de ţară e atât de linişte în miezul zilei de zici că-i noapte. Căldura îndeasă toate zgomotele în praf. Mai faci câte un morman din când în când şi-i tragi un şut exact în vârf. Zboară un şuvoi de praf tocmai la mama dracului. Cometă de copii proşti. Ţi-e şi sete. Sunt două izvoare pe drum. Apă rece. Prea rece. Foamea nu te trage de şireturi. O înţeapă în coaste apa aia rece şi bună. Ţi-e foame. Clară treaba. Trebuie să mulgi vreo vacă priponită. Da să fie blândă şi să fie la umbră. Mulgi direct în gură. Te înţeapă pe limbă. Cred că mă duc la peşte o tură. Pe canalele pentru irigaţii. Sunt aproape secate. Foc cu lupa. Am lupă să mă afum cu ţigările tatei. Îl şi vezi cum scoate botul la suprafaţă. Se zbate a prost. Dacă îl scap în doi paşi îl prind iar. Uite-l. Cât palma. Foc. Muşcat peştele de burtă. Maţele afară. Ţepuşă. Fript cu tot cu solzi. Mâncat fără. Gata.
Dă-te din drumul meu. Copacii mei. Intri acuşi că-l uit destul de repede şi rămâne pustiu la fix, pentru tine.

Reacţii:

doggy silence

am îmbătrânit niţel, nu mai sunt ţipătul către lume din adolescenţă, s-a dus diabolicul semn de întrebare care scutura creieraşii bieţilor oameni pe care îi întâlneam ocazional sau nu, nici neliniştile nu mai sunt ce-au fost. Sictir nostalgie. Nu-i asta. E un inventar. Acum sunt băiatul cuminte care conduce maşina aproape de limitele legale, mă supără ieşirile din rutină, ruperile de ritm ale vieţii fără fruct, mă supără când văd oamenii cufundaţi în propria lor viaţă ca într-o aşteptare, mă înveseleşte când mă surprind şi pe mine aşteptând viaţa cu cuţitul în mână, mă supără viitorul când e aşteptat ca un lucru deja petrecut. Mă supără că încep să mă obişnuiesc cu supărările mele mărunte. Sunt angajatul timpului. Plătesc fiecare secundă care vine cu una care trece. Fără inflaţie, fără cheltuieli de producţie. Viitorul neplătit e un ajutor social. Nu e o investiţie productivă. Mulţi oameni, enorm de mulţi sunt la nivelul ăsta primitiv de troc cu viitorul lor. Aia iau, tot aia dau. Plăcerea riscului e o formă de lipsă de onoare. Ascunşi sub un munte de neputinţă atent educată, într-un echilibru imposibil cu realitatea, plini de realizări patafizice, oamenii aceştia au găsit reţeta pentru un perpetuum imobile. Scopofilia nu roade nimic. Retina e doar pânza pentru un teatru de umbre chinezesc. Ochii care nu văd până în carne sunt doar aparate de fotografiat. Nu trăieşti când vezi că lucrurile se întâmplă, ci doar când le vezi întâmplându-se. Eu aşa mă bat cu scopofilul din mine - căci există unul în fiecare - am un loc anume unde fac chestia asta, şi e un soi de ritual. Când îmi tună mă uit pe fereastră, pe o fereastră, indiferent care, şi îmi închipui că nu eu văd lumea atât de seacă ci chiar fereastra prin care privesc, fereastra e aparatul foto, nu ochii mei. Eu văd în carnea ferestrei, dar fereastra vede totul uscat şi inert. Chiar şi fără ochii mei acolo, fereastra aia vede aceeaşi gamă de lucruri; ochii doar confirmă. Fereastra nu umblă după peisaje, ochii da. De aici ajung la concluzia simplă şi la necesitatea simplă de a nu îmi mai lăsa ochii să fie doar ferestre.
Mai e o soluţie când nu reuşeşti să faci treaba asta. Ori spargi fereastra ori îţi spargi direct ochii. Unul umbla prin antichitate cu felinarul aprins la miezul zilei...
Se mai dormea şi în butoaie. Noi abia reuşim să le golim. Şi când să ne mutăm în ele găsim că butoaiele sunt diferite. Şi ca orice ins fără socoteală, suntem şi noi sclavii propriului bun gust...Şi ne dedăm bunei gustări din toate butoaiele vieţii.

Reacţii:

dream of consciousness

consciousness conştiinţă sau conştienţă ori ambele amândouă...şi despre Joyce vorbesc aici, şi despre români cu totul...
visăm cu măsură, doar un metru în faţă, la noi visul nu e un drum deschis...nu ştim să ne aşezăm pe spate pe un camp înverzit şi să vedem înaintea ochilor un drum deschis...plecăm bine...fulgerător...intuim că se poate, perspectiva iniţială e excelentă, dar nu ştim să visăm până la capăt, apar măsurile, până şi în vis ne lovim de piedici, încearcă să îţi imaginezi simpaticul meu co-naţional că intri într-un magazin să IEI ceva care îţi place enorm de mult, ORICE, e un vis, ABSOLUT ORICE, dacă deja s-a trezit instinctul de a implica faptul că e musai ca magazinul acela DIN VIS să aibă şi o casă unde se plăteşte atunci despre tine vorbesc.
Măi frate, E VIS, magazinul E ÎN VISUL TĂU, e musai SĂ N-AIBĂ CASĂ DE MARCAT magazinul ăla...altminteri ce rost mai are să visezi, du-te naibii la magazinul din colţ şi cacă-te în dimensiunea ta onirică, în magazinul ăsta nu mai contează ce-ar zice părinţii (presupunând că vrei să iei un tanc sau 5000 de pistoale mitralieră) nu contează ce-ar crede prietenii, în vis nici tu nu mai eşti un criteriu de filtrare al acţiunilor. De aici trebuie să vină FORŢA vieţii, din grădina asta a ta secretă (Bruce Springsteen să trăiască pentru asta) de aici trebuie să iei roade atunci când îţi lipsesc din realitate ca să te obişnuieşti cu BINELE acesta suprem al vieţii, chiar dacă e utopic e un exerciţiu de viaţă fundamental. NU EXISTĂ UN ALT LOC printre compromisurile vieţii din care să-ţi extragi forţa de a exista...Căci e fundamentală, fără forţă nu exişti, eşti doar un căcăţel fără moţ ori cu moţ de împrmut...
Mai avem un obicei prost...să facă plodul meu ce n-am reuşit să fac eu în viaţă...Adică prin asta laşi moştenire copilului nu un magazin fără casă de marcat ci te aşezi chiar tu la casa de marcat să-i încasezi copilului chiria la vise...Mai bine îl alungi de acasă şi îl laşi pe străzi. O să-i fie mult mai bine aşa...Libertatea de a gândi pe cont propriu n-a omorât pe nimeni niciodată, dacă înţelegi că tu trebuie să fii uşa deschisă pentru el atunci când greşind de unul singur şi le-a închis pe toate celelalte şi ALEGE să pătrundă prin uşa ta chiar dacă doar pentru că e singura deschisă şi dacă înţelegi că tu eşti DOAR O SINGURĂ UŞĂ ... în nici un caz uşa care duce spre toate celelalte, atunci ţi-ai îndeplinit menirea...
Ştim cu toţii lucrurile astea...Totul porneşte de la naştere...Mi-aş dori ca fiul meu să se facă doctor, aviator, preşedinte...Intenţia e bună, dar n-am auzit decât pe foarte puţini care să zică (şi să pună în aplicare) mi-aş dori ca fiul meu să ajungă să fie în stare să îşi dorească singur ceva minunat pentru el.
Dacă am auzi un om spunându-ne chestiile astea cu nonşalanţă ne-ar ucide, ar fi un duşman...ne-a închis o uşă la visul nostru pe care îl visăm cu casă de marcat şi pentru alţii. Ne-ar aduce aminte că de fapt noi n-avem un vis, avem un magazin cu vânzători plătiţi prost de nişte clienţi care nu câştigă suficient nici în visele lor, care au în vise de exemplu bani, nu ceea ce pot ei cumpăra...
M-am trezit lac de sudoare acum vreo două nopţi când am visat că am găsit un teanc enorm de bani. M-am urât pentru chestia asta, m-a deprimat, îmi mai lipseşte în vis un tricou cu D&G o tonă de gel în freza mea cu început de chelie şi un nume dintr-un galantar de mezeluri. Nu sunt eu. Eu am stat de când mă ştiu într-un cot pe semne de întrebare, m-am scărpinat la ceafă cu puncte şi cu virgule, eu cântăresc vorbe să le vând pe uşi deschise, eu îmi ridic pălăria când mă întâlnesc pe mine pe stradă fără să îmi cer bani cu împrumut ca să-i recuperez cu cămată de căcaturi afumate împachetate în folie de aur.
eu sunt oricare dintre cei fără casă de marcat la vise.
Mă arunc în fiecare noapte pe geam ca să pot adormi. N-am forţă de muultă vreme şi risipeam în disperare de cauză şi rămăşiţele de putere pe care le mai aveam ca să îmi regăsesc forţa prăpădită. Ce căcăcios prost pot să fiu.
Să n-aud că mă mai trage careva de mânecă atunci când visez! orice căcat aş visa, asta visez acum să pot visa. nu e visarea aia romanţioasă, aia stimabili căcăcioşi de lectori e reverie şi e altceva...
din toate puterile visez chestia asta. ştiţi careva poezia aia a lu' nenea Mircea Dinescu?
Sunt tânăr, Doamnă...
Băgaţi la cap bine...Doamna aia e Moartea!
Să ne căcăm pe preşul morţii, zic. Jonglaţi şi cu căcat în vis dacă credeţi că asta o să vă facă puternici!
ORICE drum apucaţi nu are cum să fie rău dacă porneşte din visele voastre! Chiar dacă duce la moarte...E drum. restul e calea căcatului prin maţele ulceroase ale lumii care ne chiorăie academic şi binevoitoare primprejur digerându-ne minţile tinere care ar putea să ridice în vis ceva frumos, nu neapărat magnific, ci chiar simplu şi frumos.

Dragă Pitiş cât mă bucur că ai adus în urechile naţiei astea bufonul din noaptea a 12-a ... şi Hamlet e leac la burta deranjată a lumii...


Visul unui căcat de iarnă...într-o iarnă de căcat.
Mă scuzaţi, mă duc să îmi mai cumpăr hârtie igienică de la un magazin unde se plăteşte.

Reacţii:

green matter

Why use only half of brain to learn something in half of life just to give yourself some occupation instead of using it whole for half an hour and fruit it all your life...is this again about stupidity, or is it a whole other crap which is in fact worse than stupidity altogether?
If your leaves are green, you cannot cheat the rays of the sun...
GREEN YOUR MIND BEYOND ALL EXCUSES, MIND IS A TERRIBLE THING TO WASTE!

Reacţii:

prostia...again

Nu-i privelişte mai plină de satisfacţii pentru prost decât să vadă un deştept înfrânt. Sentimentul permanent de înfrângere al prostului îi dă mari speranţe că o să-i vină de hac şi deşteptului. Dar prostul de cădere şi de ridicare n-a auzit. Totul e o prăbuşire când e vorba de prostie. Instinctele simpliste şi simple ale prostului reacţionează la orice urmă de superioritate fără să gândească, vrea să contrazică cu orice preţ, chiar dacă pierde disputa...e obişnuit oricum cu căderea de a pierde, de a fi înfrânt, dar încearcă cu inima plină de închipuirea că loviturile repetate or să producă şi deşteptului adorata stare de prostie si, în prostia lui, îşi închipuie că e mai bine să fii egalul unuia care a fost odată deştept decât să se ridice la înălţimea deşteptului măcar pentru o clipă. Să-i vezi şi când se apără unul pe celălalt atunci când deşteptul îl pişcă pe vreo unul. E fantastic cum uită duşmănia de moarte dintre ei şi cu câtă frăţie se apără unul pe celălalt. Scuza cea mai bună a prostiei e impulsivitatea. Ştiu şi deştepţi impulsivi. Diferenţa e că deşteptul impulsiv are o finalitate la capătul impulsului. Vrea ceva şi de cele mai multe ori obţine acel ceva pentru că altfel nu s-ar obosi să-şi consume energia. Cu prostul e altfel, când are pitici e semn bun de personalitate îmbelşugată, are un triumf în privire, e limpede că pentru prost personalitatea e leacul suprem pentru prostie, masca fără greş pentru implacabila lui condiţie, reţeta prin care îşi găseşte locul lui în lume, fără să priceapă că lumea aceea e doar a prostiei.
gata...m-am plictisit for now de prostie, o să revin, că-s băiat deştept şi impulsiv...

Reacţii:

CV

Dacă vrei să te angajezi in rahatul ăsta de ţară ca traducător trebuie să-ţi treci ca rubrică în CV ceva de genu:

Referinţe:
SĂ MĂ CAC ÎN GURA DUMNEAVOASTRĂ, VIITORUL ŞI STIMABILUL MEU PATRON!

Sau şi mai bine o scrisorică de intenţie cu acelaşi text...
Sănătoşi să fim! Ca edituri ca RAO se găsesc numai dacă le şi cauţi...

Reacţii:

no...ashe de!

Nu e nimic mai periculos decât un cretin care are dreptate din întâmplare...

N-am inventat eu treaba asta dar e unul dintre principiile fundamentale ale lumii in care trăim aşa că trebuieşte respectat cu preţul ultimului neuron din dotare.

Reacţii:

Thank you, God

Foarte frumos!!!Chiar cinci peşti am prins! Cineva acolo sus chiar e de acord cu mine! Uite ce înseamna săa crezi cu încredere. Şi am găsit şi pe cineva să-i împartă. Nevasta din dotare. Mă când sunt bun sunt bun!
Doamne ajută!

Reacţii:

Antescamera unei discuţii păreristice cu mine

Să n-avem pardon cu lumea...Creaţiunea asta a Domnului e lipsită de genialitate per global. Complicată uneori. Însă fără genialitate. Dumnezeu a făcut aşa cum fac şi optzeciştii. Autoironie ca să dezarmeze critica şi acum vrea Nobelul pentru literatură doar pentru că în opera lui apar toate limbile pământului. S-o fi crezând Joyce, Mr. God...My God! Păcat că e scrisă toată doar în limbi şi minţi cu totul moarte. Şi părea interesantă mai pe la început...Culmea ar fi să mor mâine şi să zică babele proaste că am simţit eu cevaa şi că mi-am tras un epitaf cam riscant dacă tot e sa mă prezint la marea poartă...Las' că lămuresc eu treaba cu Sf. Petru la o tablă...cu zece porunci. Vorbeam cu cineva despre fanarioţi...Măi frate, când vrei să fii rege trebuie să îţi dai seama că tot fastul se sfârşeşte...aşa că cel mai comod e să vezi fericirea ca pe un tonomat cu fise...Şi cand nu e să zici că nu e aşa importantă, anywayz.
Să ne lămurim...money-happy nu-s la ora asta şi când o să fiu înseamnă că o să fie lipsă blogul, MĂ PIŞ PE BANI ŞI DACĂ M-AŞ PIŞA BANI TOT ÎN CUR M-AR FURNICA!
Că de căcat tot aia m-aş căca, la fel ca toată lumea. Born tooo be Wild,
E prea simplu să fii om...Complicăm şi noi cât putem ca să nu zică lumea că n-avem ocupaţie.
Cea mai bună sănzaaţie a omului lipsit de ocupaţie e să i se năzărizeze că ştie multe chestii şi că n-are cum să aibă o opiniune greşită. Când dai peste senzaţia asta în viaţă trage-ţi un şut singur în cur şi scoate-ţi dopul de la creieri să mai tragă aer. Apoi aer adânc în piept şi la prima discuţie contradictorie impune-ţi să îi dai dreptate absolută celui cu care vorbeşti (chiaar daaacă, of course, individul n-are!!) şi apoi urmăreşte-i omului atent reacţia când vede că îi dai dreptate şi trage singur concluziile despre propria şi personala persoană. Abia în momentu ăsta poţi ssă spui că ai învăţat să îţi dai cu părerea. Care nu a făcut aşa ceva a pierdut cât o jumate de viaaţă de eksperienţă. Care a făcut aşa cevaa şi i se pare mai departe că are dreptate să nu-şi mai urmărească viaţa în oglindă, să şi-o privească cu popcornu în mână cum îi iese pe cur la intervale regulate.
Simbolistica nu e dură pe cât mi-aş dori-o eu...E doar de o naturaleţe de copil care a făcut la oliţă sau pe care îl ştergi la dos ca să ai ce să-i dai pe la nas când o fi mare.
După cum am mai spus n-are pic de genialitate creaaţiunea Domnului. Însă îl respect.
Să cred în el...cred. E o poveste repetate de prea multe ori ca să n-o mai poţi crede. Problema e de Încredere nu de Credere. Şi ÎNCREDEREA E AIA CARE CONTEAZĂ! credinţă bagă cu ghiotura toţi, încrederea e aia la care se uită cam toţi cum ziceam mai devreme cu popcornu în mână. Credinţa fără încredere e calea de la mărul lui ADAM la căcatul oricărui Gheorghe.
Gata cujetatul că mă duc la pescuit...Cinci peşti să prind eu că s-o găsi careva să-i împartă la mulţimea aceea de norod...Cine a mai păstrat amintirea trudei celor care au prins peştele pe care i-a împărţit altul şi a câştigat toată gloria.
Zei care să fi muncit pe pământ vreodată or fi fost? Minunile muncă nu se cheamă; dacă ar fi muncă accidentele de muncă cum araată?
Wonder...şi dacă nu pricepeţi că wonder înseamnă două chestii diferite...luaţi dicţionarul.

Reacţii:

krk's edge

Linia orizontului îmi creează chiar şi acum claustrofobie. Starea de Deltă, nestarea de-acasă...Follow through

Reacţii:

Prostia

Prostul îl detestă pe deştept pentru că işi dă seama că e ceva în plus la ăla, dar nu ştie exact ce-i şi nici n-are ce-i face, iar deşteptul îl urăşte pe prost pentru că vede ceva în plus la ăla şi ştie prea bine ce-i, dar n-are ce-i face.



Şi cu asta am lămurit problema prostiei!!!...Da' la proşti tot n-am idee ce le pot face...mizez întotdeauna pe inspiraţia de moment...Eh...sănătoşi să fim, că în ţara asta aşa se urează la naştere...nu deştept...Ei bine, my dear country, wish granted :-D

Reacţii:

Human thought

consists of deduction, induction, intuition and sheer stupidity. The key to that is not necessarily the proportion-timing is everything.

Reacţii:

grijile

sunt dobânda la necazurile care nu s-au îtâmplat încă. don't worry if you can't get worried!

Reacţii:

Încercările eseului

Orice scriere este în esenţa sa o încercare. Oricât de multă rigoare analitică şi sintetică ar fi avut Kant sau alţi făuritori notorii de sisteme vestite prin precizia lor, nimeni n-a reuşit să comprime în “gloata” cuvintelor TOTUL. Mai e ceva de spus de fiecare dată când abordezi un subiect, prin urmare nu ai făcut altceva decât să încerci să spui ceea ce ai avut în intenţie, exhaustivitatea a fost şi rămâne un ideal faţă de care cultura rămâne – şi trebuie să rămână - departe. Aici tentaţia de a plonja într-o cercetare amănunţită şi plină de rigoare asupra legăturii dintre lume şi sensul cuvintelor care încearcă să o redea este mare, dar îmi rezerv dreptul de a face uz de unul dintre atributele eseului ca scriere şi a vieţii omeneşti în general – LIBERTATEA de a trece fără prea multe regrete peste a nu da curs acestei tentaţii.
Eseul se apropie cel mai mult de acest ideal al existenţei umane, prin aparenta sa lipsă de metodă şi rigoare, prin posibilitatea de a adopta un stil liber până aproape de familiaritate, prin varietatea enormă de teme abordate şi abordabile, totul lucrează în slujba acelui esenţial A SE COMUNICA atât de necesar oricărei scrieri, renunţând aproape în întregime la încercarea de a rândui atât lumea reală cât şi pe cea „falsă“, închipuită a cuvântului.
Desigur, a existat de la Montaigne încoace şi un revers al medaliei, o lejeritate şi din punctul de vedere al receptării acestui soi de scriere, care, chiar şi în cazul unor nume mari la noi cum ar fi Paleologu sau Eugen Ionescu, a fost mai mult savurată decât luată în seamă ca reper foarte important al gândirii româneşti. Să nu uităm, totuşi, că scrierea românească este una tânără, prin urmare aparenţa de work in progress coroborată cu un iz permanent de oralitate pe care îl conferă eseul reprezintă trăsături definitorii în mod esenţial pentru o astfel de cultură. La noi priza cea mai mare o au scrierile stufoase şi de multe ori lipsite de substanţă care nu reuşesc să facă altceva decât să îmbătrânească, să uzeze excesiv ceea ce am moştenit drept „veşnic tânăr“ şi lăsând în continuare să zacă prin „sertare” nume legate de scrieri frumoase – I.D. Sârbu fiind doar unul dintre acestea.
Fie că are drept paradigmă cicălelile Xantipei ori însemnările de pe marginea paginilor de carte, esenţial rămâne faptul că eseul se pliază perfect pe scheletul modernităţii galopante reprezentând – ca să-l parafrazăm pe Nemoianu - un compromis între rigoarea criticii şi îndrăzneala estetică a creaţiei literare marcând depăşirea bătrânelor reguli carteziene prin joc. Poţi la fel de bine întâlni un autor de literatură care se joacă de-a criticul pe tărâmul eseului, ori un critic care îşi afirmă nebănuite veleităţi artistice.
Să revenim puţin la cartezianism – ador de-a dreptul faptul că într-un eseu nu-i necaz dacă se foloseşte o exprimare care are la bază afectivitatea! – dispariţia dogmelor (termenul este fără îndoială prea dur) curentelor literare şi instituirea a ceea ce se poate numi deja, de la avangardism încoace, tradiţia dinamitării regulilor, a îndepărtării de la „reţetele” de creaţie pare a confirma faptul că lumea artistică a priceput că îşi are rădăcina, sensul şi substanţa în ceea ce se numeşte tranziţie, ori criză. N-a existat niciodată creaţie în afara tranziţiei. Relativismul lui Einstein a reuşit să deschidă nu doar matematic şi fizic ochii lumii, ci şi simbolic. Reperele, punctele de referinţă fixe nu există, definiţia definiţiei ar trebui modificată – orice gen poate deveni proxim pe tărâmul scrierii dacă îţi baţi capul destul, iar diferenţa specifică ce trebuie căutată pentru consfinţirea operaţiunii de definire este taman aceea care toarnă plumb în picioarele forţei creatoare. Cam aşa ar suna o definiţie postmodernă a definiţiei – este definitoriu tot ceea ce nu reprezintă o definiţie (sau în o mie de alte feluri). Prin acest lucru criticii se pot şi ei muta liniştiţi în tărâmul paradigmei unde şi-a făcut loc literatura. Spre disperarea multor nostalgici tranziţia ca stare de facto a literaturii a devenit noul principiu (dez-)ordoator de multişoară vreme! Autenticitatea e singura care mai poate ţine pe linia de plutire arta cuvântului. Cantitatea trebuie să piardă teren în faţa expresiei directe, naturale.
Dacă Dumnezeu a murit, doar Domnul poate şti, dacă literatura ori critica or să moară din cauza „lejerităţii” eseului, atunci aşa să fie pentru că măcar moare frumos!

Reacţii:

krk dereglijiosus

The miracle of a free horse's run it's far greater than ten thousands old hags in front of a church! So help me God, because I feel sorry sometimes for Him.

Reacţii:

Krk relijikosus

It's easier to be grateful for what you have than to be hopeful for what you don't. Keep the faith that you at least got.

Reacţii:

againstill

I have the brains and I'm not afraid to use it ...against me.

Reacţii:

look

I hope I can find the wisdom to understand that looking for wisdom is not the wisest thing of all.

Reacţii:

laws of untraction

People who don't care about themselves usually are the ones that expect the most for others to care for them, maybe just to see how it's done. Dare yourselves to remember that every day one should do at least somethig that would make even himself revere to the man that would do such a thing. There are no lessons to be learn in this; only to be taught to oneself.
The infeastigation of a soul's waystodon't

Reacţii:

in(t)ease

Even being great is a job, you do it well when you do it full time and you get good night sleeps, and when, of course, you enjoy it.

Reacţii:

(t)ease

You own something just until you manage to get it, then you come to realise that it has a life of its own.
Hai si pe romaneste...
Nu stăpâneşti ceva decât până atunci când reuşeşti să îl obţii, apoi ajungi să-ţi dai seama că lucrul acela are o viaţă a lui.
And if it's all in your head, you might as well feel rich as you please.
Asta n-o mai traduc, e în chineză şi limba asta n-o ştiu.

Reacţii:

So

we had to trick mother nature into giving us all that we need, just to gather what true ass(w)holes we truly are...
Krk's waystodoom

Reacţii:

more shit stuff

Depression is when life refuses to live the shit it got itself into. Who am I to disagree?

Reacţii:

piticul atomic

Am o săptămână de cand stau lipit de calculator. Sper să am norocul ăsta şi când o fi vreo bombă atomică. Deja mi se pare suspect că mă simt mulţumit de viaţa mea. Chiar şi în condiţiile astea. Sunt prea obosit la ora asta. Calul poate dormi şi din mers da tot tre să doarmă.

Reacţii:

Baba şi mitraliera

Mi-am dorit multă vreme să fi fost pictor sau jucător de şah. Cu pictura nu m-am înţeles bine din prima zi. Fuseseră prea mulţi înaintea mea care au făcut chestia asta şi care au avut şi talent. La şah am pornit cu dreptul - am priceput că oricât de genial ai fi îţi trebuie şi o fărâmă de noroc în jocul ăsta. Şi, pentru mine şahul nu mai are secrete. Ce nu pricep e de ce naiba joc aşa de prost.
Have fun, prieteni, cu puţin noroc poate că o să şi învăţăm câte ceva din ce-i în jurul nostru. :-D

Reacţii:

Suficient

să vezi din unghiul potrivit ca totul să pară poezie sau rahat cu sâmburi de prună. Dar chestia asta nu te poate face şi critic. Şi nici nu ţine loc de chestia asta care mă tot oboseşte în ultima vreme. Viaţa. Fraţilor viaţa poate face taman viaţa mai scurtă. Mi-a plăcut o chestie pe care am auzit-o recent - Încotro ar arăta o busolă în spaţiu. Libertatea e o chestie care ţine prea mult de gravitaţie. Cei care cer mai tare să ai o direcţie uită că ei n-au una. Mie îmi plac şi cei cu direcţie şi cei fără atâta timp cât sunt dispuşi să accepte că într-un anumit moment asta e treaba. Te-a pus viaţa în cuier. O să te poarte când o fi vremea ta. E destul să trăieşti frumos şi măcar cinci minute într-o zi şi restul să fii o legumă decât să stai la borcan conservă tot timpul.
Vrei nu vrei într-un oarecare unghi o să fii tot timpul ideea e ca, în cazul în care nu poţi să schimbi singur perspectiva măcar să conştientizezi în ce poziţie şezi când vezi viaţa ta - dar mai important decât atât - viaţa altora. Să nu uităm că şi a fi inutil e o ocupaţie. Şi ce dacă eşti inutil la un moment dat. Viaţa te-a adus în punctul ăla pentru că ai nevoie de timpul ăsta nu să fugi de ea sau să găseşti chestii de făcut să te ascunzi de realitate ci să te relaxezi şi să vezi lucrurile mai calm şi mai limpede decât ceilalţi şi poate chiar să le dai din liniştea care ţi s-a dat în păstrare. Dacă şi tu care nu faci nimic te zbaţi ce mai poţi cere de la cel care chiar se zbate să facă ceva. Liniştea şi libertatea asta chiar dacă au venit fără să le ceri sau chiar dacă sunt rezultatul unei situaţii nefericite de vreun fel trebuie transformate într-un lucru bun. Dar, e poate cel mai dificil lucru din lume.
O chestie interesantă - deşi Dumnezeu e Creatorul cel care face lumea să se învârtă, avem cel mai adesea tendinţa să îl vedem ca pe un individ care nu face mai nimic toată ziua. Nu e o reprezentare a unui tip asudat muncind până la epuizare. Aşa că chiar dacă pari că nu faci nimic vorba amerecanului you might be doing a world of good...
So don't worry, even if you are doar o haină de vreme rea, sau poate doar de vreme bună, atunci când stai atârnat în cui eşti util ... măcar pentru a face util cuierul.
Peace
KRK's 30-ness

Reacţii:

kick ass life

Life is complicated when it seems to be the simplest, that simple as when it's made of only yourself.
KRK' winsdom

Reacţii:

13

Am numarat. Am 13 furculiţe în casă. Mă tot uit la ceas de vreo câteva zile şi vad 13. Fie secunde, fie minute.Ora 13 deja mi se pare ceva firesc. După vreo două zile am crezut că mă pândeşte moartea şi mi-am zis că e cazul să o înfrunt. Aşa că am ieşit cu maşina prin oraş să văd dacă vine moartea. N-a venit. Ba chiar m-am descurcat minunat. Prin viaţă pe la mine nu mai sunt multe chestii care merg prost. Sunt, într-adevăr şi câteva chestii de rahat, dar nu destul de importante să nu le pot ţine sub control. Poate că mi-e frică atunci când mi-e relativ bine că lucrurile ar putea începe să meargă prost din senin şi din motive care nu ţin de mine. Se pare că asta ar fi cea mai mare teamă pe care o am în viaţă. De ce naiba am 13 furculiţe în casă. Refuz să arunc vreuna sau să mai cumpăr alta. Nu asta e soluţia. Am scris 13 şi încerc să nu-l văd doar 13. Mă interesează blancul dintre 1 şi 3. Blancul nu se poate citi. Cel puţin eu, pentru moment nu pot. Deja e o joacă. Şoarecele şi pisica. Mă lupt cu privirea să nu mă mai uit la ceasul de la calculator când lucrez. Nu m-ar mira ca ziua de mâine să n-aibă decât 13 ore.
E clar trebuie să accept realitarea. 13 e o chestie care chiar există într-un fel sau altul. Aşa că îl las să existe. Mi-e ciudă că nu-mi aduc aminte nimic din ziua când am împlinit 13 ani.
Superstiţiile sunt chestii simple pentru oameni simpli. Sunt temeri mistificate dar au un obiect concret şi relativ bine definit. Nu sunt neaparat un complex sau o sumă de complexe pe care le are un om la un moment dat. Sunt gâlme ale vieţii. Noduri gordiene care prind şi imobilizează tocmai mâna care ar trebui să le taie. Rup cu dinţii.
NA!!!! SĂ TE IA DRACU!!!! Scriu până o să mă doară mâna
1313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313131313313131313131313131313131313131313131313131313131313131313
GATA!
Am numărat de curiozitate de câte ori am scris 13
de 132 de ori 13 2 HAHAHAHAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA
O IAU RAZNAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

Reacţii:

All in all the sugar tree

a cookieless kind of land I invented sugar out of anything. I linke my biscuits to remain in one piece when I dip them into my cup of tea. It's nothing about a horse here. It's nothing to have invented sugar. It's far more important to know what to do with it. The hardest part is to consume it every day. Sugar in a cup of sunshine in the morning. Change. Get it bitter.better. whatever. if. it. comes. to.o. sweet. Air must be sugar sweet in Maldives. Wake up and see what you wrote on every piece of Japanese photo - on the back of it, anyway - you ever made. Got sugar in my. Eyes. Still. Two spoons more. And I'll be gone. Sugar up everything that has left of me for myself. Big cake's land. Butter up the highway. I'm sliding. Riding. A. '93. I might. Climb. The tree. Maaan. Only one tree. And shit the hell out. From uptree. Up there.
Horses get too sweet sometimes.

Reacţii:

u.pside.down

Din când în când totul în jurul meu se întoarce pe dos. Trag de un capăt de hârtie - cade tot sulul; trag apa în baie - curge la chiuvetă; fug să prind tramvaiul - ăla fuge spre mine să mă calce; mă rog - rahaturi sucite, spiralate din specia asta. Ce fac. Să dau direct sulul jos şi sa rup după aia hârtia...parcă e şi mai rău decât atunci când cade - atunci măcar sper cât un grăunte că n-o să cadă; să torn apă în gaura viselor direct cu ligheanu...nu, las să curgă şi la chiuvetă - dacă tot se apucă să curgă apa în chiuvetă îmi aduc aminte să spăl şi mormanu de vase murdare; să pocnesc vatmanul de la tramvai în zilele când totul îmi merge normal...n-are rost e totuşi o zi normală - l-oi fi pocnit vreodată de fuge ala cu tramvaiu după mine şi nu mai ţin eu minte...el ştie. Eu nu stau sa ţin minte toate rahaturile.
Deja încep să mă obişnuiesc. Când e lumea sucită în loc să mă apuc să caut soluţii la sucirile spiralate nu fac nimic. Şi aşa apare ex machina Deus şi se mai inventează o zi de mâine care saltă câte un singur ochi mare şi galben dimineaţa să vadă dacă azi are destinu spiralat şi cu moţ şi dacă descoperă că nu se uită la mine şi se bucură (de ziua bună e vorba - nota boului) că doar eu am fost expus la o zi aşa de tâmpită. Şi se lasă soarele iarăşi pe burtă - terorist sinucigaş.

Reacţii:

Aş putea să spun

că viaţa e un film de Woody Allen, da nu mă bag in chestii din astea. Viaţa mea nu e de căcat în New York, e o ciorbă mexicană în România. Nici aşa nu merge. Oamenii pe care îi întâlnesc, locurile pe unde trec, lucrurile pe care le gandesc, nu sunt viaţa mea. De fapt viaţa mea e o chestie care are un început şi un sfârşit. Restul e treaba mea.
- de ce naiba când mă gândesc la viaţa mea îmi vine în minte un cal ...

Reacţii:

snakeoboros

Life eats and shits life at an increddible pace. Shiiiiiiiiiiit, that's the shit right there! So if you see it as shit or as food it is all entirely a matter of shitless or shitfull perspective. Do your best shit while you're at it!

Reacţii:

3:14

Am văzut un ceas pătrat care ştie codul frumuseţii cercului. Ochii unui cal. Nu. Ştiu. Geometria calului. Caut. Calul. Din. Cercul. Ochilor. Mei. Care au trecut peste întâmplarea. Aceasta. Netrecută. În nici un manual. De.

Reacţii:

Tot

ce am avut de dat, am lăsat scris pe zăpadă când eram copil. În. Mânuţa. Aceea. Caldă. Puţin umedă de la aburii din mănuşi. În sărutul acela pe jumătate îngheţat. Furat pe sub nasurile noastre reci, de sticlă, ascuns repede undeva între noi, copiii nevăzuţi. Crescuţi. Din zăpadă. Pentru ziua aceasta de azi. Când stârnesc frunzele toamnei. Cu. Ochii. Închişi. Păşind. Cu. Toată. Povara. Gândurilor. Adormite. Undeva. În secolul. Oamenilor de zăpadă. Acum nu pot să dorm. Mi-e teamă să nu cadă prea multă zăpadă peste mine. Să nu se întindă mâna aceea caldă. Să mă scoată. Din visul în care cad. Cad. Cad. Cât pentru o lume întreagă. Cad cât o ultimă întrebare. Cât o ultimă suflare. Până departe de mine. Unde. Va. Fi. O. Zi . În care totul se transformă. Nimic nu se pierde. Nu. Sunt. Pierdut. Sunt. Transformat. În orice. Nu mai contează. O mână nu mă poate salva. Nici nu mă poate transforma. Nici ea nu se poate transforma într-o simplă mână. Ea nu eşti tu. Ea nu e nimeni. Nici nu mai există. S-a transformat în orice. Ca şi mine. Transformă-ţi înterbările în orice. Nu în ceva. În orice.

Reacţii:

watch the watch

Îmi pun ceasul să sune la întâmplare. Poate mă nimeresc exact în viaţă la mine. Într-un moment când am ceva foarte important de făcut. Să mă urmăresc prins în ceva important şi să iau lecţii. Să văd cam ce mi-ar zice ăla care face ceva. să îl văd dacă s-ar opri măcar câteva clipe să-mi arunce câteva vorbe cu miez, să simt că mi le dă cu convingerea că încă mai pot fi salvat. că mă mai pot alege în ceva bun. Eu nu port ceas. Eu nu mănânc decât din două farfurii. Eu. Nu. tot. timpul aşa. Eu. Nu. Vreau. Decât. Libertatea. De. Fapt. Aici e greşeala. Libertatea n-are ce căuta lângă o negaţie. Nici măcar lângă o afirmaţie. Sunt rezultatul unui om care s-a educat spunându-şi că libertatea e drumul din tălpi până în creştetul capului. Da. Eu. Da. Spun. Da. Că. DA. libertatea se măsoară în oameni. Lipsă. Da. Da. Eu. DA. Nu înseamnă oameni. Nu înseamna eu. Mâna. Se scrie pe sine. Care scrie mâna. Mă scriu că pun ceasul să sune. Cel mai des. Se trezesc alţii de ceasul meu. Pentru că l-am pus la întâmplare. Şi e posibil ca acolo să fie viaţa mea. Exact. La. Întâmplare. Întâmplarea. Şi. Libertatea. Seamănă foarte mult. Numai că libertatea poate lăsa loc întâmplării, dar întâmplarea e lacomă. Ocupă tot. Nu-ţi mai lasă loc nici ţie. Întâmplare. să te întâmpli.
Ce se măsoară în distanţa de la un om la altul.
KRK's Whinesedom

Reacţii:

got nothing

to say, for, myself is a road with
a horse
on a broken glass
painting
pointing
the way to a right handed blind
excusefull
accusedfall hero
of my dead days and
end this tomorrow end it now
while you're at it
arride this damned horsethroughness
of me
shoot me in the ink.an
empire
enfire the only thought I managed to bullet in your eyes
got it
for.got it all plain.ted on a broken glass. that's no key
today

Reacţii:

study

Cel mai greu lucru de învăţat e lucrul pe care deja îl ştii. Mai greu chiar decât să-l uiţi.
Krk's waysdom

Reacţii:

bugger

Diferenţa între 3 copaci şi 4 este că 4 e doar un număr.
For Kostik...

Reacţii:

hrana...pentru

Viaţa e o chestie care se mănâncă cu beţişoare chinezeşti.
Probleme de rezolvat:
1. Nu tot ce zboară, în viaţă, se mănâncă.
2. Nu toate ghioagele sunt beţişoare chinezeşti.
3. Nu toate rahaturile în care eşti băgat ţin loc de viaţă.

Mie îmi plac clătitele cu dulceaţă din petale de trandafiri.

Reacţii:

another side of the truth

Prostia sa ştii tu că nu trece cu pastile tokmai pentru că proştii şi le baga in kur crezând că îs supozitoare.
KRK's waysdom

Reacţii:

FW and Ulysses

are the Japanese gardens of human misery. Golden algorithms with piles o dirt and nothingness. (sorry about that folks, this one is just for me :-)

Reacţii:

Best opera music

Perfectiune muzicala. Si mie opera nu mi-a placut niciodata! Offenbach.
http://youtube.com/watch?v=pWC8v-evDyQ

Reacţii:

A MURIT PAVAROTTI!!!

THE KING IS DEAD!!! LONG LIVE THE KING!!

Reacţii:

Versuri româneşti foarte bune, astept sugestii

Nu dau titluri sau autori; căutaţi şi o sa-i găsiţi. Selectez versuri româneşti mai bune decât orice a scris Eminescu vreodată. La multe dintre poezii o să apară aici numai titlurile. Folosiţi comentariile din plin aici pentru recomandări. Haidaaaa! La poezie!
Iubito, mă gândesc la tine
Ca un borfaş la ceasul unui lord
Şi se ciocnesc în carnea mea drezine
Şi caii au atac de cord!

Reacţii:

binele social

Cel mai mult apreciez oamenii care n-au nici o idee despre ce au de facut cu viata lor, dar sunt experti in ceea ce priveste viata ta. Sa ne traiasca ulcer(l)ele si oalele sparte. Cap tare sa fie, ca experti sunt destui. Cu plecaciune adaug ca e musai sa te uiti la paiul din ochiul interlocutorului mai ales cand ai ditai bârna in aparatul vizual propriu.
Sa ne traiasca intelepciunea populara si somnul pe cioburi de sticla al inimioarei din dotare. Dar...dragostea nu moare. Se transforma. In câini orbi specializati in franjuri. Iar noi. Noi. Nu. MUrim. Ne dedam lumirii. Re. Lumirii. Impartirii. DES. Partirii.
Noroc ca a scris si Labis o poezie buna. Dans. Toamna. Toamna. Nu cad frunze toamna asta. Cad copacii cu totul!

Reacţii:

Autoevaluareeeeeeeee!!!!

Departamentul de Masuratori si Future Development Krklacesc a deschis sezonul de evaluare a dezastrelor naturale care au lovit coasta insulei KRK. O etapa eliminatorie. Curatzenie generala. Toamna se scoate rugina...din suflet (pentru cei cu inclinatii romantioase). So not for me. Asa ca iertati orice ciudatzenii or sa apara dinspre mine catre voi (v-am lasat fara din astea cam prea multa vreme, e timpul sa revin la mult - turbata si insomniaca, la boematica si productiva mea viatza de scriitor fara opera!). Ascult Rolling Stones and I will Get Satisfaction!
Remember that I hate money, so give it to me if I ask ca ma razbun cum stiu eu mai bine pe ei!!!
Hahahaaaaaaaaaaaaaaaa

Reacţii:

Best music these days goes with the heart

Dire Straits - TOT
Bob Dylan - TOT
Faithless - Insomnia, We come one, God is a DJ, etc.
Rod Stewart - Ruby Tuesday, Maggie May, Have I told You Lately, si or mai fi cateva...
Counting Crows - Big Yellow Taxi
Radiohead - Creep
Isabel Pantoja - Asi Fue
Rage Against the Machine - Wake Up
Panthera - Cowboys from Hell
2 Pac - California Love
Snoop Dog ft. The Doors - Riders on the Storm
Buena Vista Social Club - Chan Chan
nush cine canta - Havana Locca
U2 - Elevation, Stuck in a Moment..., One, etc.
Sting - Until, alea in portugheza, Englishman in New York, Shape of my Heart, etc
Ugly Kid Joe - Cats in the Craddle
More to come. Incerc sa adun toata muzica despre care imi place :-)

Reacţii:

Lucio Dalla

Dirty melodia, but very good!!!!
http://www.youtube.com/watch?v=JDNGvuXBAaY

Reacţii:

the new city

that I have reached on my way to Ithaca is filled with open doors, but let's not forget that the best way to keep a door shut is to leave it always open
have no fear there is always something or someone at the end of any journey
Waysdom of KRK

Reacţii:

daca

ai vazut putin si ti s-a parut mult, asta nu inseamna ca esti neputincios, ignorant, sau de nimic.
Inseamna. Doar. Nimic
The rest. My dear Shakespeare. Rests in silence. In. deed

Reacţii:

shit for all the porcuspineless pigs

life is a ballance between the load of shit you can or are willing to take from others as opposed to the piles of crap that everyone else thinks you gave them
Why
it's not even a question IT'S THE CYCLE OF SHIT IN THE (HUMAN:-) NATURE
BEGINNING NOW I AM SELF-EXILED FROM THIS SHITTY COUNTRY
TO DO LIST:
1 be yourself, at least until they invent a surgical procedure to get their shit out of you
2 be them, at least as long as you can understand where the crap is comming from, and why
3 everything is a commedy, laugh since you already paid for it!!!


BEWARE!!! SHIT CAN ALSO BE PROVIDED TO YOU AS LOLLYPOP AND SWEET (DEPENDING ON WHAT STUFF CAME IN ON THE OTER HOLE)
USE FRESH FRUITS IF IT MAKES YOU FEEL ANY BETTER


NOW, THAT MIGHT BE LIFE BUT LET'S GET TO LIVING!!!!

Reacţii:

melodie de rupe din corasoane

asta e din salsa cand am fost ku krk AM CAUTAT-O O SAPTAMANAAAAA DA AM GASIT-O
TRAIASCA TOMEL!!!
http://www.youtube.com/watch?v=OHPRLpF799E&mode=related&search=

Reacţii:

the laura that never existed...

Dati cu clik dreapta si open in new window ca nu pot sa-l fac sa se deschida automat in alta fereastra :-( si nici hi5 nu-i asta!!! E blog de vorbe nu ?
http://www.youtube.com/watch?v=uH-fElk1m48&mode=related&search=

Reacţii:

CE ANIMAL SUNT! (selektiuni dintr-o conversatie)

totul pleaca de la dorinta naturala de imperechere restul se construieste in capatzana si se infloreste pana se sparge k balonu de sapun
dar daca nu ar exista necesitatea naturala sa ne mane unul spre altul n-am exista social decat ca particule browniene
eu zic ca de la asta se porneste - de la o dorinta subtila sau mai puternica; nu spun ca e suficient sexul dar ii dau un rol ordonator primordial
oricum pe alt om il cunosti cel mai bine din reactiile pe care le are cand este gol langa tine cand nu ii mai mediaza personalitatea nimic, nici o masca de genul haine sau machiaj sau alte asemenea si, repet acum ca nu e suficient sexul ca scop in sine dar e foarte important ca mijloc de cunoastere
noi suntem singurele animale care putem face transformarea, putem tinde spre acel totul se transforma pt ca avem si capatzana care, daca e functionala, detaseaza principii dintr-o lume care in stare naturala e un haos, poate toate astea de fapt fac parte din sex care e mai complex decat credem
ai corp esti mamifer deci te supui legilor care guverneaza regnul asta (sau specia sau creanga ce naiba o mai fi!) inteligenta schimba foarte putin din comportamentul fundamental al
mamiferelor la oameninoi, am adaugat ceva la mamifere dar nu ceva concret,palpabil
Dragostea. Conteaza cum o denumesti cand o simti in plinatatea ei? e o chestie de snobism sa o numesti dragoste, de exemplu, poti avea aceleasi rezultate in a cunoaste un om si prin intermediul sexului, sau chiar mai bune, chiar mai simplu decat cu ratiunea
Bat spre egalitatea de regn, nu s-a nascut o noua increngatura esential diferita prin oameni s-a modificat una deja existenta; suntem singurele animale capabile de a distruge mediul in care traiesc asta e una din esentele omului egoismul si egocentrismul sunt cele care ne deosebesc in the end de animale in sensul rau.
Culmea e ca Don Juan e o cucerire a inteligentei umanului in scopul atingerii unei impliniri elementareasta - e paradoxul lui don juan - aici omul vede ca inteligenta e de fapt un cerc vicios care il aduce inapoi la conditia lui elementara de animal
Unii apreciaza evadarea de la conditie; altii numai dorinta pt ca li se pare ca invartirea in jurul cozii e pierdere de timp. Eu incerc sa respect ambele categorii de oameni si sa nu fac parte din
nici una dar sa le incerc copios pe amandoua, dar chiar nu prefer niciuna dintre ele, sunt frumoase amandoua.
Cel mai reusit animal dintre oameni si cel mai reusit om dintre animale asta vreau sa fiu dar e greu, totusi imi place sa fiu outside these boxes; asta cred eu ca e absolutul umanitatii in materie de constiinta de sine: sa stapaneasca ambele domenii
simplitatea si realizarea ei inseamna tot farmecul vietii, greselile vin din justificari nu din decizii sau din obiectul deciziilor, oamenii au inventat inteligenta dar nu sunt in stare sa faca ceva
intr-adevar superior cu ea la nivel de comportament.

Reacţii:

Masina de scris

Ca sa ma angajez scriitor cu sanse reale la celebritate vreau sa imi cumpar o masina de scris pentru limba chineza. Accept variante si schimburi, si pe unul care vorbeste chineza. Li. Tai. Peeeeeeeee (sau Li Po, pentru ignorantzi si cei care nu le au cu China ca mineeeeeeeeee!)
Contactati-ma cu otrava in ureche si fatarnicie la sacosa sa va dati bine pe langa mine poate o sa apara un rand macar si din viatza voastra in manualul de L. Romana. Haaaaaaaaaahahaaaaaaaaaaaaaa!!!

Reacţii:

?

Is it better to have all your freedom sold into the hands of one or to have bits and pieces into the hands of many.
it depends ...on them...and on you

Reacţii:

APEL

Pregatiti-va prieteni sau nu sa faceti cheta sa imi rascumpar libertatea!!! Details to come. Thank you in advance.
This e serios!
Fac io un calcul si va zic cat ma costa. Va dati seama ca sunt cel mai fericit dintre pamanteni? Pot sa imi cumpar libertatea! cu banii prietenilor!!! Pe care ii voi returna
vreau sa iau un interviu lui Fidel Castro. mai mult nu pot sa zic.
mai ales dupa....haha
si daca nu patesc nimik cat iau interviu lui Fidel,....imi iau si mie un interviu dupa aia!

Reacţii:

wisdom REDENTITATE

pare-se ca zborul din genunchi nu se cheama neaparat genoflexiune. Beware. oamenii se aseamana mai mult decat e nevoie. risti sa semnezi pentru umbra unui om care e si el umbra nimanui. asa. de sanki. scuzati franceza mea spurcata dar oamenii buni pot fi cei mai periculosi. asa ca eu nu semnez. asa. cum. din tinerete. nu port ceas. daca primesti bani s-ar putea sa iti cumperi. drumul spre lipsa. de libertate. daca dai bani. s-ar putea sa il vinzi. pe. cel. spre. o alta libertate. ma intorc sa mananc singur din doua farfurii. I promise that I will never promise anything again. I will. daca mi se va da eliberare nu mi se va da si libertate. mi se va da drumul. asa ca sa stiti de unde vine expresia asta. si abia drumul sunt liber sa il schimb. identitatea nu inseamna a fi la fel cu ceva. inseamna a fi unic. cauta identitatea in diferit. de ceilalti. nu e pentru mine chestia asta. e ceva al meu care poate fi dat altuia si totusi sa ramana al meu. am incercat sa ma impart. in doua chestii unice. si n-am iesit. nimic. acum incep. sa. incerc. sa ma recompun. redentitate. Circe nu stie sa fie altfel. nu alege sa faca ceva face ca mod de a fi. invata diferenta dintre. oamenii sunt ce sunt sau sunt ce aleg sa fie. ateii au prieteni preoti sa vada ce e pe partea cealalta din cand in cand. preotii isi fac prieteni atei ca sa mai vada ce e pe propria lor parte. tristetea nu exista. se face. locuiesc intr-o uzina. de tristete. si nu port echipament de protectie. ar fi penibil sa dorm cu casca pe cap. dar de asta nu pot sa vad ca e mai penibil sa dorm trist. am calcat intr-un orb pe o mie de becuri. mai era si plin de ceara pe deasupra.
maine

Reacţii:

nu uitati ANOTIMPURILE LUI VIVALDI IN VARIANTA ROMANEASCA

Romania e atat de inapoiata pt ca noi nu gandim si nu facem nimik in 2 anotimpuri din 4 iarna ca e prea cu frigu in cur romanu si nu poa sa se cace ceea ce duce implicit si la o scadere de IQ pentru ca toate ideile bune ii vin cand se caca,
iar vara prapadeste toata vremea incercand sa isi raceasca curu ca sa se poata caca si sa ii vina idei, da n-are cum sa ii vina idei pentru ca nu are curu rece, adecatelea e un cerc vicios intre curul si capul romanului. Primavarea abia isi dezmorteste curu si se tunde sau isi taie bobocii de la floci si leaga vitzele, sau planteaza floci noi cu Revulsin, iar toamna e nostalgic cand se gandeste la ce muguri aveau flocii lui primavara. OBSERVATI TOTUSI CA CEL PUTIN TOAMNA SE GANDESTE IN ROMANIA CU SIGURANTA!.

fara nici un motiv imi vine sa trag o raita pana in Africa si sa ard un sut in cur unui leu din ala barosan si sa o tai inapoi in Romanika cu leul dupa mine si sa le arat fetzele din reclama cu detergenti ca alta nu-mi vine in minte acum si sa ii urez pofta buna ca la treaba cu salamul sasesc.!!! SA MA CAC PE HORN CAND SUNT PROSTII CU CAPUL IN SOBA SA VADA DACA VINE MOS CRACIUUUUUUUUUUUUUUUUUUN!!!

Reacţii:

ahaaaaaaaaaaaaa

come think of it e life lovind in englezeshte galeata/caldarea/bucket si in koltzul asta de lume. Am un comment hiaaaaaaaaaa, commentuitor batut cand erea mai dreaga lumea de unii dintre comentati, deci nu provine dintr-o zona prea data jos din copak, da cine face mofturi in ziua de az, daca dupa ce ai fost parlit nu ai dat in galeata - cum am mai mentzionat in englizeshte mai sus decat anterior atunci concluzia e autoselfimposed, cineva e alive. which is good!... keep flying but this time go the other way and you will be ok, si inca ceva nu mai vinde ce e branza la pretz de malai. ca mamaliga e buna cu branza, if you catch my point hanging on that I letter of your life! See you outside st Petru's deep door at least until you're 90 years of age.
Same goes to all, and
me

Reacţii:

CONVORBIRE CU PSIHOLOGU

Avadanei Mihai: si zi-i ase!
Avadanei Mihai: ai nevoie sa inveti cum sa pupi pe careva in cur ca sa iei un examen
Avadanei Mihai: nasol momentul
Dan Ciobanu: aha
Dan Ciobanu:
Dan Ciobanu: is mai rau di feliu neu
Avadanei Mihai: profesionistii in domeniu sunt in parlament dar nu-ti dau mocca informatiile
Dan Ciobanu: acu am facut blogu
Avadanei Mihai: esti tare
Dan Ciobanu: le dau pi voturi
Dan Ciobanu: ce mai faci la munk?
Avadanei Mihai: mhm
Avadanei Mihai: si te-am vazut busy si am zis sa nu te las in pace
Dan Ciobanu: hihi
Dan Ciobanu: nasolule
Avadanei Mihai: dap
Dan Ciobanu: is busy pt luma care pune botu
Avadanei Mihai: sunt lau ca nu pap tat
Dan Ciobanu:
Dan Ciobanu: hai la baie amandoi
Avadanei Mihai: i-auzi
Avadanei Mihai: hai
Dan Ciobanu:
Avadanei Mihai: chit ca tocmai am fost
Dan Ciobanu: hai ca itz trag io apa
Avadanei Mihai: am auzit ca muriti de cald si prin Iasi
Dan Ciobanu:
Avadanei Mihai: cool
Dan Ciobanu: aha
Dan Ciobanu: crapam
Dan Ciobanu: manu ce face
Dan Ciobanu: ?
Avadanei Mihai: mai tragem o cantare prin baie?
Dan Ciobanu:
Dan Ciobanu: aha
Dan Ciobanu: ni-i cam dor
Avadanei Mihai: Manu e in probe la un job
Dan Ciobanu: da rezolvam ca ni mutam si noi la bukale
Avadanei Mihai: cool
Dan Ciobanu: o ajiuns la bukle?
Avadanei Mihai: poate ca in bucale ne-om si vedea
Avadanei Mihai: dap
Dan Ciobanu: aha
Dan Ciobanu: brava
Avadanei Mihai: mhm
Dan Ciobanu: sa ii merga k lumea!!
Avadanei Mihai: trebuia sa dea azi examen la primarie dar a gasit in alta parte
Avadanei Mihai: sperma si multumim de uarari
Avadanei Mihai: speram
Dan Ciobanu: haha
Dan Ciobanu: sperma
Avadanei Mihai: nu sperma
Avadanei Mihai: tare, nu?
Dan Ciobanu: gura pacatosului
Avadanei Mihai: corect
Dan Ciobanu: in boca veritas
Avadanei Mihai: stanga sau dreapta?
Dan Ciobanu: ca nush cum se zice pi latineste
Dan Ciobanu: la gura
Dan Ciobanu: am zis si io cum ni-o vinit
Avadanei Mihai: eu ma gandeam chiar la o buca
Dan Ciobanu:
Dan Ciobanu: la noi in romanika
Avadanei Mihai: ca si curul mai vorbeste cateodata
Dan Ciobanu: asa e
Dan Ciobanu: in buka
Dan Ciobanu: la mini ii kkiar dishtept
Dan Ciobanu: io il askult cu sfintzanie
Avadanei Mihai: esti tare
Avadanei Mihai: asa si trebuie
Avadanei Mihai: el stie mai bine
Dan Ciobanu: fac ce zice el totdeauna
Dan Ciobanu: un cacat
Avadanei Mihai: si cum din cacat s-a nascut omul...
Dan Ciobanu: aha
Dan Ciobanu: in cacat se intoarce
Avadanei Mihai: stii tu treaba cu teoria
Dan Ciobanu: de cate ori are okazia
Avadanei Mihai: mhm
Avadanei Mihai: la voi cum mai merge?
Dan Ciobanu: nu merge
Avadanei Mihai: naspa
Dan Ciobanu: ma zbat sa mai dau un kkt de ex
Avadanei Mihai: si?
Dan Ciobanu: da ala stie ca io n-o sa invatz si io stiu ca nu vrea sa ma treaca
Avadanei Mihai: e ala cu pupatul celei mai destepte zone a profului tau?
Dan Ciobanu: si nu ne mai complicam nici unu
Dan Ciobanu: aha
Avadanei Mihai: corect
Dan Ciobanu: wai io postez conv sta pi blog
Dan Ciobanu: ma lasi?
Avadanei Mihai: ei na
Avadanei Mihai: mhm
Dan Ciobanu: hai wai
Avadanei Mihai: hai
Dan Ciobanu: ok
Dan Ciobanu: stai sa o copiesc
Avadanei Mihai: ojk

Reacţii:

See how good. Blog de LITERACURĂ.That good

http://www.agonia.ro/index.php/author/749/index.html
Jurnal de indimidibaldabak. Treaba e buna. Da de lucru terbuie.

Reacţii:

Am

Sper. Să. Merg. În singura. Pădure. Subtropicală. Din. România. Nu. E. Poantă. E. Pădurea. Letea. Din. Deltă.

Reacţii:

Welcome to KRK's world!!! Feel free

Prima intrare.
Dracu ştie ce e. Nevastă n-am, copil n-am dar am un om şi un câine lângă mine. Unul doarme cu fundul pe pernă şi urlă când nu plec, celălalt mai face scandal din când în când da tre sa fiu politically correct şi să zic că e ok (că citeşte şi ea, cel puţin acu la început, mai târziu, când o sa uite linku la blog dau şi trebi mai dure). Hard stuff. În fiecare zi m-aş căca pe un profesor sau o secretară de la Litere. E visul fiecărei bucăţi de hârtie igienică folosită: să se cace pe aia care o folosesc. Dacă ştie careva cum se poate pupa în cur un profesor să iau şi eu un examen să îmi zică şi mie. Dacă vreunu ştie şi nu vrea să zică, să mă pupe în cur şi pe mine că îi povestesc eu cum e. Să nu ma fută nimeni că am terminat Litere şi fac greşeli de scriere că n-am chef să corectez nimic.
Îmi place aşa, ca World in Progress. Fuck you Joyce, thou art the best! James.
În poză sunt eu, nu mai puneţi întrebări stupide. Vreau să îmi depun o cerere să mă fac cetăţean al R. Maldive. Oricum cre că o să se aprobe fără pb. pt că mă duc în fiecare zi pe acolo. Am şi o poză cu un amic pentru orice eventualitate de întâlnire cu cineva sâcâitor (aia cu rechinu).
Hai ca mă bag la o ţigară şi mai postez ceva mai încolo.

Reacţii: