impresii la prima mana din lumea traducerilor

Am primit întru blagoslovita traducţiune un Ceferticat de Naştere. Nimic ieşit din comun până aici, dar ieşit din comuna unde s-a născut individul ceferticat prin acel docoment a fost următorul fapt: rubricile se succed după o logică foarte bună, însă niţel periculoasă. Întâi vine numele neamului din care are tragere omul, apoi prenumele carele asigurează deosobire dintre ceilalţi ocupanţi de lingură şi furculiţă din casă şi apoi vine sexul care are rolul de a aduce tihnă şi bucurie de-a lungul unei bune părţi din viaţa posesorului. Posesor e ăla care are. Soarta a fost crudă cu ist individ însă... La numele neamului şi familiei erea trecut un nume de neam oareşcare, la prenume venit-a cusurul cel breaz. Când s-o învrednicit amărâta de secretară a comunei să înscripţoineze prenumili omului s-o vădit că ereau doauă şi că nu aveau încăpere în rubrica dată de destin pentru prenume. Soluţia a fost găsită prompt şi fără ocolişuri. În dreptul sexului omului (la rubrica sexului adecă, nu fix în nădragi) s-a înscris VASILICĂ adecă buclucaşul prenume cu numărul doi. Prăpădit de râs mă aflu după o astfel de păţanie demnă de trecut în izvoadele aici de faţă.

Sămneturea,

Krklak scribus manglificus

Sănătoş să fim şi noi alături de voi, boierilor 