Din când în când totul în jurul meu se întoarce pe dos. Trag de un capăt de hârtie - cade tot sulul; trag apa în baie - curge la chiuvetă; fug să prind tramvaiul - ăla fuge spre mine să mă calce; mă rog - rahaturi sucite, spiralate din specia asta. Ce fac. Să dau direct sulul jos şi sa rup după aia hârtia...parcă e şi mai rău decât atunci când cade - atunci măcar sper cât un grăunte că n-o să cadă; să torn apă în gaura viselor direct cu ligheanu...nu, las să curgă şi la chiuvetă - dacă tot se apucă să curgă apa în chiuvetă îmi aduc aminte să spăl şi mormanu de vase murdare; să pocnesc vatmanul de la tramvai în zilele când totul îmi merge normal...n-are rost e totuşi o zi normală - l-oi fi pocnit vreodată de fuge ala cu tramvaiu după mine şi nu mai ţin eu minte...el ştie. Eu nu stau sa ţin minte toate rahaturile.
Deja încep să mă obişnuiesc. Când e lumea sucită în loc să mă apuc să caut soluţii la sucirile spiralate nu fac nimic. Şi aşa apare ex machina Deus şi se mai inventează o zi de mâine care saltă câte un singur ochi mare şi galben dimineaţa să vadă dacă azi are destinu spiralat şi cu moţ şi dacă descoperă că nu se uită la mine şi se bucură (de ziua bună e vorba - nota boului) că doar eu am fost expus la o zi aşa de tâmpită. Şi se lasă soarele iarăşi pe burtă - terorist sinucigaş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu