Să n-avem pardon cu lumea...Creaţiunea asta a Domnului e lipsită de genialitate per global. Complicată uneori. Însă fără genialitate. Dumnezeu a făcut aşa cum fac şi optzeciştii. Autoironie ca să dezarmeze critica şi acum vrea Nobelul pentru literatură doar pentru că în opera lui apar toate limbile pământului. S-o fi crezând Joyce, Mr. God...My God! Păcat că e scrisă toată doar în limbi şi minţi cu totul moarte. Şi părea interesantă mai pe la început...Culmea ar fi să mor mâine şi să zică babele proaste că am simţit eu cevaa şi că mi-am tras un epitaf cam riscant dacă tot e sa mă prezint la marea poartă...Las' că lămuresc eu treaba cu Sf. Petru la o tablă...cu zece porunci. Vorbeam cu cineva despre fanarioţi...Măi frate, când vrei să fii rege trebuie să îţi dai seama că tot fastul se sfârşeşte...aşa că cel mai comod e să vezi fericirea ca pe un tonomat cu fise...Şi cand nu e să zici că nu e aşa importantă, anywayz.
Să ne lămurim...money-happy nu-s la ora asta şi când o să fiu înseamnă că o să fie lipsă blogul, MĂ PIŞ PE BANI ŞI DACĂ M-AŞ PIŞA BANI TOT ÎN CUR M-AR FURNICA!
Că de căcat tot aia m-aş căca, la fel ca toată lumea. Born tooo be Wild,
E prea simplu să fii om...Complicăm şi noi cât putem ca să nu zică lumea că n-avem ocupaţie.
Cea mai bună sănzaaţie a omului lipsit de ocupaţie e să i se năzărizeze că ştie multe chestii şi că n-are cum să aibă o opiniune greşită. Când dai peste senzaţia asta în viaţă trage-ţi un şut singur în cur şi scoate-ţi dopul de la creieri să mai tragă aer. Apoi aer adânc în piept şi la prima discuţie contradictorie impune-ţi să îi dai dreptate absolută celui cu care vorbeşti (chiaar daaacă, of course, individul n-are!!) şi apoi urmăreşte-i omului atent reacţia când vede că îi dai dreptate şi trage singur concluziile despre propria şi personala persoană. Abia în momentu ăsta poţi ssă spui că ai învăţat să îţi dai cu părerea. Care nu a făcut aşa ceva a pierdut cât o jumate de viaaţă de eksperienţă. Care a făcut aşa cevaa şi i se pare mai departe că are dreptate să nu-şi mai urmărească viaţa în oglindă, să şi-o privească cu popcornu în mână cum îi iese pe cur la intervale regulate.
Simbolistica nu e dură pe cât mi-aş dori-o eu...E doar de o naturaleţe de copil care a făcut la oliţă sau pe care îl ştergi la dos ca să ai ce să-i dai pe la nas când o fi mare.
După cum am mai spus n-are pic de genialitate creaaţiunea Domnului. Însă îl respect.
Să cred în el...cred. E o poveste repetate de prea multe ori ca să n-o mai poţi crede. Problema e de Încredere nu de Credere. Şi ÎNCREDEREA E AIA CARE CONTEAZĂ! credinţă bagă cu ghiotura toţi, încrederea e aia la care se uită cam toţi cum ziceam mai devreme cu popcornu în mână. Credinţa fără încredere e calea de la mărul lui ADAM la căcatul oricărui Gheorghe.
Gata cujetatul că mă duc la pescuit...Cinci peşti să prind eu că s-o găsi careva să-i împartă la mulţimea aceea de norod...Cine a mai păstrat amintirea trudei celor care au prins peştele pe care i-a împărţit altul şi a câştigat toată gloria.
Zei care să fi muncit pe pământ vreodată or fi fost? Minunile muncă nu se cheamă; dacă ar fi muncă accidentele de muncă cum araată?
Wonder...şi dacă nu pricepeţi că wonder înseamnă două chestii diferite...luaţi dicţionarul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu