dream of consciousness

consciousness conştiinţă sau conştienţă ori ambele amândouă...şi despre Joyce vorbesc aici, şi despre români cu totul...
visăm cu măsură, doar un metru în faţă, la noi visul nu e un drum deschis...nu ştim să ne aşezăm pe spate pe un camp înverzit şi să vedem înaintea ochilor un drum deschis...plecăm bine...fulgerător...intuim că se poate, perspectiva iniţială e excelentă, dar nu ştim să visăm până la capăt, apar măsurile, până şi în vis ne lovim de piedici, încearcă să îţi imaginezi simpaticul meu co-naţional că intri într-un magazin să IEI ceva care îţi place enorm de mult, ORICE, e un vis, ABSOLUT ORICE, dacă deja s-a trezit instinctul de a implica faptul că e musai ca magazinul acela DIN VIS să aibă şi o casă unde se plăteşte atunci despre tine vorbesc.
Măi frate, E VIS, magazinul E ÎN VISUL TĂU, e musai SĂ N-AIBĂ CASĂ DE MARCAT magazinul ăla...altminteri ce rost mai are să visezi, du-te naibii la magazinul din colţ şi cacă-te în dimensiunea ta onirică, în magazinul ăsta nu mai contează ce-ar zice părinţii (presupunând că vrei să iei un tanc sau 5000 de pistoale mitralieră) nu contează ce-ar crede prietenii, în vis nici tu nu mai eşti un criteriu de filtrare al acţiunilor. De aici trebuie să vină FORŢA vieţii, din grădina asta a ta secretă (Bruce Springsteen să trăiască pentru asta) de aici trebuie să iei roade atunci când îţi lipsesc din realitate ca să te obişnuieşti cu BINELE acesta suprem al vieţii, chiar dacă e utopic e un exerciţiu de viaţă fundamental. NU EXISTĂ UN ALT LOC printre compromisurile vieţii din care să-ţi extragi forţa de a exista...Căci e fundamentală, fără forţă nu exişti, eşti doar un căcăţel fără moţ ori cu moţ de împrmut...
Mai avem un obicei prost...să facă plodul meu ce n-am reuşit să fac eu în viaţă...Adică prin asta laşi moştenire copilului nu un magazin fără casă de marcat ci te aşezi chiar tu la casa de marcat să-i încasezi copilului chiria la vise...Mai bine îl alungi de acasă şi îl laşi pe străzi. O să-i fie mult mai bine aşa...Libertatea de a gândi pe cont propriu n-a omorât pe nimeni niciodată, dacă înţelegi că tu trebuie să fii uşa deschisă pentru el atunci când greşind de unul singur şi le-a închis pe toate celelalte şi ALEGE să pătrundă prin uşa ta chiar dacă doar pentru că e singura deschisă şi dacă înţelegi că tu eşti DOAR O SINGURĂ UŞĂ ... în nici un caz uşa care duce spre toate celelalte, atunci ţi-ai îndeplinit menirea...
Ştim cu toţii lucrurile astea...Totul porneşte de la naştere...Mi-aş dori ca fiul meu să se facă doctor, aviator, preşedinte...Intenţia e bună, dar n-am auzit decât pe foarte puţini care să zică (şi să pună în aplicare) mi-aş dori ca fiul meu să ajungă să fie în stare să îşi dorească singur ceva minunat pentru el.
Dacă am auzi un om spunându-ne chestiile astea cu nonşalanţă ne-ar ucide, ar fi un duşman...ne-a închis o uşă la visul nostru pe care îl visăm cu casă de marcat şi pentru alţii. Ne-ar aduce aminte că de fapt noi n-avem un vis, avem un magazin cu vânzători plătiţi prost de nişte clienţi care nu câştigă suficient nici în visele lor, care au în vise de exemplu bani, nu ceea ce pot ei cumpăra...
M-am trezit lac de sudoare acum vreo două nopţi când am visat că am găsit un teanc enorm de bani. M-am urât pentru chestia asta, m-a deprimat, îmi mai lipseşte în vis un tricou cu D&G o tonă de gel în freza mea cu început de chelie şi un nume dintr-un galantar de mezeluri. Nu sunt eu. Eu am stat de când mă ştiu într-un cot pe semne de întrebare, m-am scărpinat la ceafă cu puncte şi cu virgule, eu cântăresc vorbe să le vând pe uşi deschise, eu îmi ridic pălăria când mă întâlnesc pe mine pe stradă fără să îmi cer bani cu împrumut ca să-i recuperez cu cămată de căcaturi afumate împachetate în folie de aur.
eu sunt oricare dintre cei fără casă de marcat la vise.
Mă arunc în fiecare noapte pe geam ca să pot adormi. N-am forţă de muultă vreme şi risipeam în disperare de cauză şi rămăşiţele de putere pe care le mai aveam ca să îmi regăsesc forţa prăpădită. Ce căcăcios prost pot să fiu.
Să n-aud că mă mai trage careva de mânecă atunci când visez! orice căcat aş visa, asta visez acum să pot visa. nu e visarea aia romanţioasă, aia stimabili căcăcioşi de lectori e reverie şi e altceva...
din toate puterile visez chestia asta. ştiţi careva poezia aia a lu' nenea Mircea Dinescu?
Sunt tânăr, Doamnă...
Băgaţi la cap bine...Doamna aia e Moartea!
Să ne căcăm pe preşul morţii, zic. Jonglaţi şi cu căcat în vis dacă credeţi că asta o să vă facă puternici!
ORICE drum apucaţi nu are cum să fie rău dacă porneşte din visele voastre! Chiar dacă duce la moarte...E drum. restul e calea căcatului prin maţele ulceroase ale lumii care ne chiorăie academic şi binevoitoare primprejur digerându-ne minţile tinere care ar putea să ridice în vis ceva frumos, nu neapărat magnific, ci chiar simplu şi frumos.

Dragă Pitiş cât mă bucur că ai adus în urechile naţiei astea bufonul din noaptea a 12-a ... şi Hamlet e leac la burta deranjată a lumii...


Visul unui căcat de iarnă...într-o iarnă de căcat.
Mă scuzaţi, mă duc să îmi mai cumpăr hârtie igienică de la un magazin unde se plăteşte.