doi lei pe un drum de ţară

Nu ţi-e dor să pleci. Pe un drum de ţară. Înecat în verdeaţă. Să porneşti cu un scop anume. Dinspre copilărie. Şi să ajungi tot în copilărie. Să întorci înainte de plecare ceasul de perete al bunicii cu cracii în sus. Să-i vină timpului sângele-n cap. Să zici că toţi copacii sunt ai tăi şi că i-ai închiriat lumii cu plata în mirări de doi lei. Să dobori doi plopi de pe malul gârlei şi să faci o plută care să descrie prin capul tău tot circuitul apei în natură până la mare şi înapoi. Să-ţi doreşti să doreşti ceva. Orice. Să izbeşti tare cu picioarele goale în praful adânc până la glezne şi să-ţi bagi picioarele în ploaia după care plâng toţi ca să aibă ce să-ţi pună în farfurie. Du-te pe drumul ăsta de ţară când vrei. Copacii sunt ai mei. Pe doi lei ai tăi. Peisajele nu sunt nimic dacă nu sunt ale tale. Nu-s frumoase. Când pleci într-o călătorie, treci prin copilăriile altor oameni. Cele mai frumoase călătorii sunt acelea când cineva drag te invită prin copilăria lui. Îi dai bucuros doi lei pe fiecare copac. Face să plăteşti şi iarba, dar nu fir cu fir, mai bine merge laolaltă. Aşa nu te încurci. Pe drumul ăsta de ţară e atât de linişte în miezul zilei de zici că-i noapte. Căldura îndeasă toate zgomotele în praf. Mai faci câte un morman din când în când şi-i tragi un şut exact în vârf. Zboară un şuvoi de praf tocmai la mama dracului. Cometă de copii proşti. Ţi-e şi sete. Sunt două izvoare pe drum. Apă rece. Prea rece. Foamea nu te trage de şireturi. O înţeapă în coaste apa aia rece şi bună. Ţi-e foame. Clară treaba. Trebuie să mulgi vreo vacă priponită. Da să fie blândă şi să fie la umbră. Mulgi direct în gură. Te înţeapă pe limbă. Cred că mă duc la peşte o tură. Pe canalele pentru irigaţii. Sunt aproape secate. Foc cu lupa. Am lupă să mă afum cu ţigările tatei. Îl şi vezi cum scoate botul la suprafaţă. Se zbate a prost. Dacă îl scap în doi paşi îl prind iar. Uite-l. Cât palma. Foc. Muşcat peştele de burtă. Maţele afară. Ţepuşă. Fript cu tot cu solzi. Mâncat fără. Gata.
Dă-te din drumul meu. Copacii mei. Intri acuşi că-l uit destul de repede şi rămâne pustiu la fix, pentru tine.