Îmi pun ceasul să sune la întâmplare. Poate mă nimeresc exact în viaţă la mine. Într-un moment când am ceva foarte important de făcut. Să mă urmăresc prins în ceva important şi să iau lecţii. Să văd cam ce mi-ar zice ăla care face ceva. să îl văd dacă s-ar opri măcar câteva clipe să-mi arunce câteva vorbe cu miez, să simt că mi le dă cu convingerea că încă mai pot fi salvat. că mă mai pot alege în ceva bun. Eu nu port ceas. Eu nu mănânc decât din două farfurii. Eu. Nu. tot. timpul aşa. Eu. Nu. Vreau. Decât. Libertatea. De. Fapt. Aici e greşeala. Libertatea n-are ce căuta lângă o negaţie. Nici măcar lângă o afirmaţie. Sunt rezultatul unui om care s-a educat spunându-şi că libertatea e drumul din tălpi până în creştetul capului. Da. Eu. Da. Spun. Da. Că. DA. libertatea se măsoară în oameni. Lipsă. Da. Da. Eu. DA. Nu înseamnă oameni. Nu înseamna eu. Mâna. Se scrie pe sine. Care scrie mâna. Mă scriu că pun ceasul să sune. Cel mai des. Se trezesc alţii de ceasul meu. Pentru că l-am pus la întâmplare. Şi e posibil ca acolo să fie viaţa mea. Exact. La. Întâmplare. Întâmplarea. Şi. Libertatea. Seamănă foarte mult. Numai că libertatea poate lăsa loc întâmplării, dar întâmplarea e lacomă. Ocupă tot. Nu-ţi mai lasă loc nici ţie. Întâmplare. să te întâmpli.
Ce se măsoară în distanţa de la un om la altul.
KRK's Whinesedom
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu