Stiati ca... Asa incepea cunoasterea. Si nu stiam. Dar aflam. Cu o ciuda bizara. Aflam. Cartea stia chestia asta. Ma ducea intr-o calatorie, dar nu umbla cu mine. Cu mine umbla cel mai bun prieten. Cand ne prindea cate o furtuna de vara pe coclauri umblam cu ochii beliti sa nu clipim pentru ca aflasem ca bataia pleoapelor genereaza putina electricitate, iar aia e samanta dracului care aduce trasnetul peste noi. Umblam ingroziti de iuresul ala dezlegat al furtunii, dar si bucurosi ca aflasem marele secret salvator al ochilor beliti. Ochii nostri care aproape se uscau intepeniti in neclipirea aia copilareasca incepusera sa prinda un gust ca de rosie parguita din aerul inasprit de praful jucat in picioarele vantului. Ochii invatasera sa guste. Noi asa am invatat sa avem ochi.
E scris de pe telefon, să n-aud pretenţii lecate de sedile şi mofturi literare hipsteristice :))
RăspundețiȘtergereFoarte bine, nu vrei să auzi pretenții, deci n-o să te sun. O să le scriu aici, cel mult le vei vedea, dar nu și auzi. Căci de, cine-i traducător daltonist nu știe cât de verde-i patria! Da-ți-ar veverita_bc și avocatul_31 dislike pe Facebook! Totuși, cum spunea un prieten, mie îmi place de ăștia doi, sunt naționaliști, subtitrează cu diacritice și în engleză, ceea ce vă doresc si dv.
RăspundețiȘtergere2 texte intr-o saptamana? ptiu, s nu ti deochi :D
RăspundețiȘtergereAuzi, eu nu-mi aduc aminte de chestia cu clipitul, stiu in schimb ca eram terorizat de fulgere si mai ales de traznetele care loveau stalpii sau copacii din apropiere. Oricum, faimosul verb "a se hulbuca" al celor de la Divertis e inca amuzant
RăspundețiȘtergere