Outremer

Ţara din sufrageria mea încearcă să-şi facă o colonie. Trăim fiecare zi în coloniile imaginare din pozele postate de necunoscuţi pe lângă Ecuator. Ape albastre şi afunde scluptate de bijutieri migăloşi şi nevăzuţi în valuri perfect egale, ape pline de felurite fărâme de viaţă pitite de spaimă sau în vârful spaimei care înşiruieşte toate vieţuitoarele după ordinea în care ajung în stomacurile celor mai bine proptiţi în piramida trofică. Toate fărâmele de curăţenie tropicală mă îndeamnă să-mi schimb totul pe un petec de umbră într-un cotlon de stâncă din dosul unui palmier. Nu vorbesc despre reclamele care îţi vând sejururi scumpe. N-am gând să călătoresc într-un confort tapetat cu ce-am povestit mai sus. Vreau să cunosc oamenii care gustă din fărâmele astea de libertate în fiecare zi. Vreau să învăţ să mă descâinesc de cenuşiul din jur, să mă dedau aerului liber şi cărţilor citite până mi se face rău. Avem aproape de mână, minte şi pasul înainte posibilitatea să ne schimbăm viaţa din sufragerie către ţările cu miros de scorţişoară şi ne agăţăm de posibilitatea asta măruntă cu toată puterea. Vreau să-mi simt umărul smucit de uşa unui tren pe care îl prind din goană în ultima clipă. Vreau să calc Ecuatorul cu piciorul meu de plod care-a crescut jucându-se liber în pulberea de pe străzile satului unde m-am născut. eu vou estar lá