Locuiesc intr-un orasel strans in menghina unei paduri. In oraselul meu exista doua lumi. Una a cainilor. Cu legi si teritorii bine definite respectate fara prea multe abateri de catre animalele care-o alcatuiesc. Sunt legi aspre si fara echivoc care guverneaza deopotriva leii si lupii si alte animale salbatice care sunt randuite in structuri sociale. 
Cealalta lume, a oamenilor, e o lume guvernata de legi mai blande. Fiarele acestea bipede nu prea mai au dusmani naturali, asa ca legile mai degraba sunt podoabe, nu necesitati asa cum se intampla in cazul cainilor. Bipedele isi vand timpul obtinand in schimb hrana si, dat fiind ca timpul nu le prisoseste, nici hrana nu-i impinge catre cruzimea care domneste in mijlocul celeilalte lumi. Bipedele se delecteaza cate o luna, alaturi de puii lor, urmarind un festival de muzica clasica. Superb. Ideea de haita e departe de oranduirea lor sociala. N-ar ucide niciun tantar cata vreme spiritul e indestulat cu muzici alese. Insa undeva, la hotarul dintre cele doua lumi, legile aspre se intalnesc cu cele blande, iar un copil moare sfasiat. Muzica ramane atarnata ca o musca intr-o panza de paianjen deasupra unui cosciug gol. Moartea cere sange. Civilizatia a fost intinata. Sangele purifica. Ura il invie pe Lazar din morti si-i trage un sut in cur sa paseasca! Umbla! Trei cucoane cer desfiintarea lumii lor daca nu piere cealalta! Iubirea capata nume, adresa, limite de regn si specie. Se restrictioneaza la cartela si se interzice risipirea printre blanuri vii sau moarte! Borcanele de muraturi sunt golite spre a fi depozitate sentimentele redundante. Usurati de povara lor putem gasi vreme sa ne invatam copiii sa loveasca si sa alunge parazitii patrupezi, doar a murit un copil. Ce naiba! Nu e loc sa mai fie atacati si altii. Cainii sigur s-au uitat la stiri si au vazut ca si noi suntem rai. Maine, cand o sa-mi ceri un catel, fiule, o sa-ti povestesc cum e mai usor sa-i extermini din dragoste. Cum le-ai dorit tu binele si i-ai trimis in raiul tau cainesc. Cainii isi ling ranile si asteapta sa se deschida poarta dinspre cealalta lume. Daca le dai un blid de mancare. Dau din coada. Daca vii sa-i omori. Devin mai fiare de doua ori mai bipede. Ei au ales de dragul tau, bipedule, sa uite multa vreme ca sunt rude cu leii si lupii si sa te slujeasca o istorie intreaga impotriva lor. Iar tu... Din istorie te-ai ales doar cu un cutit plin de sange.
Nimic din ce scriu aici nu e o religie, de cele mai multe ori nu cred in altceva decât în faptul că nu cred în nimic. (Spre oftica profului meu de gramatică - omul ăla nu ştia să guste plăcerea negaţiei!) Se face vorbire despre ziua de azi, ziua de ieri, ziua de nicăieri, Delta Dunării, timp liber, distracţie, prostie, proşti, religie, sex şi alte amoruri, junglă, supravieţuire, subvieţuire, viaţă lungă, scurtă şi arhivată. Şi pescuit. SEMNAŢI COMENTARIILE VĂ ROG!!!MULŢĂMESC
vineri, septembrie 06, 2013
War of the worlds
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
 
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu