Alchimie și știință, pe scurt

Știința modernă are rădăcini indiscutabil înfipte în alchimie. Observațiile și legile naturale respectate azi ca știință au avut o evoluție foarte interesantă, statornicia lor și determinismul empiric le-a disociat treptat de misticism și i-a împins pe cei care le studiau să facă distincția dintre empiric și ezoteric. Multă vreme, biserica a fost cea care a stăpânit și dominat știința, tocmai de aceea mulți dintre savanți erau și teologi, fiindcă erau școliți în sânul bisericii, iar rezultatele empirice ale multor experimente erau respinse fără drept de apel dacă ar fi contrazis în vreun fel dogma. Alchimia, prin natura ei ascunsă, a permis înregistrarea sistematică și a acelor rezultate care, acumulându-se, au răsturnat ordinea socială impusă de biserici și au ieșit la iveală. Așa a apărut Iluminismul și așa a pierdut biserica dominația asupra științei. Biserica a avut rolul pozitiv de a crea un rudiment de știință care a ajutat omenirea vreme de vreo mie și ceva de ani să evolueze în materie de igienă și construcții (asta în condițiile în care în Orientul îndepărtat igiena și construcțiile erau mult mai evoluate, acolo unde știința fusese ceva mai liberă). Perioada medievală are o istorie foarte interesantă din perspectiva marilor descoperiri. Mi-ai făcut poftă să mai revin, mai ales că acolo sunt marile argumente care favorizează disocierea dintre biserică și stat