dumnezeu e un pigmeu surd și șchiop

Nimic nu e o certitudine pe lumea asta, cu atât mai puțin zeii. Dincolo de toate, râsul aduce plăcerea vieții. Râsul nu are limite, în cel mai rău caz, rămâi să râzi singur, ca prostul, dar, dacă vreo instanță invizibilă și cu foarte discutabile dovezi de existență s-ar simți lezată, sigur v-ar pune pe toți cei care ziceți că sunteți credincioși să îi apărați atotputernica onoare. Nu vă mai luați în serios atât de mult, faceți riduri și, mai important decât atât, le provocați altora riduri. Ale mele rămân riduri de râs, fiindcă îmi sunteți dragi fără să am nevoie de niciun zeu să vă zic asta. În secret, sper că dumnezeu e un pigmeu în pielea goală cu un os petrecut prin nas, dar e bun și haios, mut și șchiop, care n-a aflat ce e ăla fir de aur, care nu-i din aur, doar strălucește a prost, care știe ce e aia foame, tristețe, ce-s alea neajunsuri și care are doar puterea pe care o avem fiecare: de a face bine la doi metri în jurul lui. Mai lipsește mintea și voința.