câteva idei despre pandemie

 

• Ca notă aparte, să știi că orice prost are dreptul să zădărnicească o combatere a epidemiei. E drept la liberă exprimare, la fel profit și eu de același drept și încerc să îi ajut să nu uite că îs proști. Ajungem, ce-i drept, într-un haos din care nime… 

  See more

  

  1

  • Like
  •  · 
    Reply
  •  · 31 m
• Alunita Voiculescu

  Asa de tare ma dezamagesc unii oameni... La unii vad venind dezastrul, sunt cei care balanseaza pe marginea prapastiei de mai multa vreme. Oscileaza un timp, apoi cedeaza si se lasa sa cada. Altii, insa, ma iau complet prin surprindere 

  

  2

  • Sad
  •  · 
    Reply
  •  · 29 m
• Dan Ciobanu

  Într-un fel, e normal să descarce cumva mintea fiecare. Nici eu nu iau în calcul că am dreptate în tot ce afirm, mai ales că îmi place să contrazic omul doar ca să îi trezesc mintea să vadă că e posibilă și o altă perspectivă asupra unui fapt. Cea mai … 

  See more

  

  1

  • Like
  •  · 
    Reply
  •  · 22 m
• Dan Ciobanu

  La chestia cu pandemia, conspiraționiștii am observat că au doar plăcerea de Gică-contra, că, dacă îi întrebi cum ar fi gestionat toată treaba dacă erau în poziție de decizie, o dau pe buruieni cu toții (la propriu și la figurat). Prin urmare, gândirea… 

  See more

  • Like
  •  · 
    Reply
  •  · 16 m
• Alunita Voiculescu

  Dan Ciobanu

   eu cred ca am ajuns la saturatie cu rabdarea. Iar ei au devenit foarte agresivi. Chiar nu mai tolerez nimic, suntem dupa un an de eforturi teribile din partea unora si de bataie de joc din partea altora. Gata. M-am saturat sa fiu toleranta.

  

  1

  • Like
  •  · 
    Reply
  •  · 14 m
• Dan Ciobanu

  Alunita

  , practic, și eu sunt în același punct de multă vreme, că noi depindem enorm de buna funcționare a societății pentru Petru, pentru care timpul pierdut poate să însemne enorm, ceea ce pune o presiune uriașă pe mințile noastre de părinți și e tăietură de cuțit pe creier când văd că cei dragi aleg să asculte niște gogomănii popești sau de cancan și să refuze singurele șanse concrete de a aduce mai aproape sfârșitul situației nasoale. Le-am zis clar că înțeleg teama, frica, aia e acceptabilă, nu aia doare, dar e apăsător să vezi că evită cu încăpățânare să discute cu cei care le-ar putea da niște argumente raționale și se țin cu dinții de aceleași surse absurde de informare (nu eu sunt sursa bună de informare, să fie clar! Sunt o sursă bunicică de raționare lucidă cu ceva informații peste medie, dar nu o autoritate). E dureros să vezi că lăcomia cu care își alimentează teama din articole senzaționale aducând la zero orice efort de educație l-au făcut o viață întreagă. Știu că am toate motivele să îi urăsc de-a dreptul, dar n-o fac, e un efort să n-o fac de care îs mândru, pentru că nu uit că sunt ai mei oamenii ăia și îi iubesc, că nu suntem nici unii perfecți și că ura mea nu-l ajută pe Petru. Dar încrederea în ei nu cred că mai poate fi vreodată întreagă și ei nici măcar nu-și dau seama că pentru relația cu mine, încrederea e un lucru fundamental și mă tem că nu le-o voi putea da vreodată înapoi. Eu par un tip prietenos, așa este, îmi găsesc locul ușor în lume și pot să fiu plăcut în conversație, dar în privința prieteniei, am doar o mână de oameni față de care n-am nicio rezervă.