Parcă ți-am mai zis, am tradus prima carte Pobby și Dingan în 5 zile, n-am habar nici acum ce altceva am făcut în zilele alea. M-am scufundat cu totul în cartea aia și, la sfârșit, am căzut lat pentru câteva zile. Mă mutasem la București și nu aveam idee cum o să supraviețuiesc. Editura Univers a avut un mare curaj. Mă recomandase un prieten zicând în apărarea mea că tăvălisem vorbe pe hârtie în timpul facultății. Am iubit și încă iubesc mult etapa aceea din viață când am tradus literatură. Peste un an-doi sper să revin și să mai traduc. Senzația e că ți-ai smuls o lume întreagă din tine și, cu toate astea, n-ai pierdut nimic, ba chiar ai câștigat. După relativ puțin timp, am urcat în metrou într-o bună dimineață și tot duiumul de oameni citeau cartea tradusă de mine. Mi-a luat-o inima înaintea trenului și azi, când mai am câte un atac de panică, îmi aduc aminte cum am avut atunci un atac de fericire și îmi trec toate cele... Dacă n-ai citit-o, te rog să n-o ratezi. E ieftină, o găsești peste tot, a fost publicată în colecția Cotidianul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu