poate nu e vorba de hater, eu chiar am copil cu dizabilități și nu prea văd unde e plăcerea să-l face pe altul de lângă tine handicapat, doar pentru distracție. Unul dintre marile handicapuri ale nației noastre a fost prea multă vreme ”hlizitul de handicapați” și e un semn de lipsă de civilizație și, printre altele, unul dintre motivele pentru care am plecat din țară. Când un necunoscut pe Facebook face o remarcă de genul ăsta, nu e mare lucru, dar peisajul general pe care îl creează o sumă de necunoscuți creează o atmosferă de cacao, destul de dificil de tolerat fără o doză zdravănă de umor și alta de educație. Din fericire, le-am adunat pe ambele cum am putut și merg înainte, fac muncă pro bono când pot, mă feresc să critic oamenii care n-au șansă de a înțelege și ajut pe unde și cât pot. Dar uneori, când văd un om, inteligent altminteri, că nu-și dă seamă de răul făcut cu vorbe, atunci mă apasă câte puțină dezamăgire. În zilele proaste, când juniorul meu nu reușește să se descurce prea bine, câte o fază din asta te poate dărâma destul de nasol. Dar, noi suntem o nație civilizată, fii de daci, i-am învățat latina pe romani, sigur putem să trecem peste absolut orice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu